Internațional  -  Dragos Cojocaru  -  

Un simbol al Broadway-ului dispare: după aproape 14.000 de re­prezentații și 35 de ani, Fantoma de la Operă, cea mai longevivă comedie muzicală din celebrul cartier al teatrului din New York, a salutat pentru ultima oară publicul, victimă a audiențelor tot mai slabe de după pandemie.

Fantoma de la Operă, spectacolul creat de Andrew Lloyd Webber pe baza romanului lui Gaston Leroux, și-a luat rămas-bun cu o reprezentație extraordinară, într-o sală de 1.600 de locuri, la capătul căreia publicul (care a plătit pentru un bilet 500 de dolari) a ovaționat îndelung întreaga echipă, căreia i s-a alăturat și compozitorul.

Webber, care în prezent a compus muzica pentru încoronarea lui Charles, s-a lăsat inspirat la finalul anilor ’80 de povestea fantomei Erik care se ascunde în subteranele Operei din Paris, îndrăgostită de balerina Christine. La doi ani de la crearea operei, Fantoma avea premiera pe Broadway, la New York, unde s-a impus ca o superproducție extrem de populară, menită unui succes uriaș. Din 1988 încoace, spectacolul a adus încasări de 1,4 miliarde de dolari și a atras aproape 20 de milioane de spectatori. Pentru a fi pus în scenă a fost nevoie de munca a 6.500 de persoane, dintre care 450 de actori, 16 dintre aceștia jucând rolul Fantomei. Numai în anul premierei a câștigat opt premii Tony, echivalentul Oscarurilor pentru Broadway.

După 35 de ani însă, vremurile nu mai sunt prielnice pentru Fantoma de la Operă, cel puțin la New York. Principalul vinovat este pandemia. „Lumea s-a schimbat“, arată producătorul britanic Cameron Mackintosh, care spune că, după ce pandemia a închis vreme de 18 luni sălile de pe Broadway, spectacolul, care depinde foarte mult de turiștii internaționali, a devenit mult prea scump de produs. „Dar nici în visele noastre cele mai nebunești nu ne-am fi imaginat succesul avut“, spune Cameron Mackintosh.

Interesant destin, cel al Fantomei de la Operă. Și-a început existența ca un roman al lui Gaston Leroux, care la vremea respectivă începuse deja să își câștige o binemeritată faimă ca scriitor de romane polițiste. Apărut întâi în foileton în paginile revistei „Le Gaulois“ în 1909 și în volum la începutul anului următor, romanul, în ciuda legendei, a avut un succes considerabil în Franța. Popularitatea lui a explodat la nivel internațional, e drept, abia după ce a fost adaptat într-un film clasic (mut) din 1925 în care Lon Chaney face un rol memorabil în rolul Fantomei (deși a existat o adaptare anterioară realizată în 1916 în Germania, film astăzi pierdut). Din acest moment, cinematograful s-a îndrăgostit în mod iremediabil de romanul lui Leroux, din 1925 încoace el stând la baza câtorva zeci de filme, inspirate de roman, adaptări mai mult sau mai puțin fidele ale romanului, o adaptare a musicalului lui Webber. La acestea se adaugă câteva seriale și producții televizate și o mulțime de adaptări pentru scenă. Când Webber a ajuns să transforme povestea în musical, Fantoma de la Operă era deja o mare vedetă.

Leroux, care a murit la 58 de ani, în 1929, nu a trăit să vadă acest succes. Cine știe dacă și l-ar fi imaginat la finalul secolului al XIX-lea, atunci când a renunțat la o carieră de avocat pentru a se dedica, inspirat de Edgar Allan Poe și Arthur Conan Doyle, unei cariere de scriitor de romane poli­țiste și de mistere.

Când a început să scrie Fantoma de la Operă, s-a inspirat de una dintre legendele care începuseră să circule în Paris legate de nou construita operă din capitala Franței, Palais Garnier. Povestea spune că, în 1863, o dansatoare de la operă moare într-un incendiu ce se declanșează în timpul unei repetiții. În urma ei rămâne un fiu, Ernest, care ajunge un pianist de mare talent. Mai târziu, tânărul Ernest se logodește cu o balerină care, la rândul ei, moare în incendiul care a distrus în 1873 fosta operă din strada Le Peletier. Devastat, Ernest se refugiază în subteranele Operei Garnier, aflată încă în șantier, unde se dedică compunerii unei opere dedicată iubitei sale. Tânărul pianist nu avea să mai fie văzut vreodată, dar mulți spun că fantoma lui continuă să bântuie opera. Mulți ma­șiniști, actori și regizori spun că au fost martori ai unor fenomene stranii: sunetul unui pian care se aude uneori noaptea, partituri corectate de o mână necunoscută, voci stranii care se aud din faimoasă lojă numărul 5. Aceasta este legenda, bazată pe unele fapte reale, care l-a inspirat pe Gaston Leroux să inventeze povestea lui Erik și a fantomei de la Operă.

Astăzi, Fantoma pleacă de pe Broadway, dar continuă să bântuie prin lume. Fiindcă succesul cărții lui Leroux și al musicalului lui Webber este cu adevărat planetar. Acesta din urmă a fost tradus în peste 17 limbi și, conform site-ului oficial, a fost urmărit de 145 de milioane de spectatori în 41 de țări. Undeva în lume, în acest moment, alți spectatori urmăresc cu sufletul la gură povestea lui Erik.