Continuăm Jurnalul.
Marți, 18 aprilie
Idee de promovare a turismului românesc: se încurajează turismul de supraviețuire. Se merge pe următoarea idee: un loc unde nu e ușor să supraviețuiești, e aventuros, e inedit. România – o viață printre vlahi, pentru cei puternici.
La târgurile de profil din lume se expun în viu câțiva dintre conducătorii vlahi din ultimele decenii: una bucată tov. gen. dr. lib.plg. Ciucă, una bucată Cîțu, una bucată Viorica, una bucată Cătălin Voicu (când nu e la pușcărie), una bucată Udrea (când nu e la pușcărie), una bucată Iliescu (el nu o să fie niciodată la pușcărie) și, în fine, toată fauna, de la vechea garnitură (alde Năstase, Ponta, Tăriceanu, Băsescu/ Petrov) la impostorii de rit nou, rezilienții pe trotinetă. Poate chiar și preș. Iohannis să joace rolul unei plante decorative.
Să vină cetățenii lumii să se uite la ei și să zică: aoleu, nu e ușor acolo, ia să mergem să trăim și noi pe pielea noastră senzația unică de a duce în cârcă atâția bugetofagi. Să vedem cum e să trăiești cu vlahii.
Drept instalație artistică se poate folosi o piramidă de neamuri, cunoștințe, pile, relații. Se poate intitula chiar Piramida Neamurilor, nu văd de ce nu. Se pun mai față-n față cele două forme principale de viață din spațiul carpato-danubiano-pontic: securiștii și sinecuriștii.
Și cam asta ar fi, mai dai un „Atenție, cade tencuiala“ și „Un pericol de prăbușire“ și gata, ai redat, în rezumat, sentimentul vlah al ființei.
PS: Fond sonor – o bormașină, întreruptă din când în când de zgomotul imprimantelor pe ace de la poșta vlahă. Și, în zilele fără soț, o voce vlahă care să întrebe nemuritorul: „Cine v-a lucrat aici înainte?“.
Luni, 17 aprilie
În România, dacă nu ești nici bugetar, nici cocalar nu exiști.
Duminică, 16 aprilie
Se aprinseră vlahii că o profesoară fu luată la călărit virtual de către niște derbedei de elevi. Dar nu îi deranjează că președintele, și el un fel de profesoraș de provincie, e călărit, deloc virtual, de stăpânii dumisale. Merge și așa.
Sâmbătă, 15 aprilie
Dacă s-ar trage numele miniștrilor la loz în plic am avea categoric șanse mai mari de progres. așa rămânem cu reziliența, boala de lume a timpului prezent. De ce nu se face tombolă, să fie loterie, să joace și întâmplarea rolul său, ca la vechii greci?
O notă de acum doi ani: „Ar fi păcat să te lege de valahi, vorba ceea bătrânească, altceva în afară de firul de ață al gândului întâmplător“.
Încă o notă de acum doi ani: „Idee de film românesc: Asaltul cervelor. Cervele, dotate cu vuvuzele, iau cu asalt ministerele, să impună dictatura cervelor. Disperat, Cîțu fuge pe ușa din dos, strigând: Fugiți, bă, ne atacă cervele! Sfârșit“.
O altă notă de acum doi ani: „Vești bune pentru caricaturi: iată, și ele pot fi țări“.
Vineri, 14 aprilie
Face treabă Iohannis. Se vede și „la partid“. A început ușor, cu Cîțu, apoi a trecut la Ciucă. Treaba mică, treaba mare, nu așa, alandala, pas cu pas, conform.
Joi, 13 aprilie
Țara arde și Chat GPT stă la taclale.
Miercuri, 12 aprilie
Nu vreau să spun că n-am încredere în sistemul meu imunitar, dar l-am botezat „Ciucă“.
Marți, 11 aprilie
Mai e puțin până vor păși vlahii în Epoca Ciolacu, Doamne ajută. Căci e foarte drăguț cum își înșiră, plin de importanță, cunoscutul comic Ciolacu balivernele, ca și cum chiar ar ști despre ce vorbește. Are harul gargarei intimului teroristul Hayssam, poate să vorbească la fel, fără să spună nimic, și despre soteriologia lui Plotin, și despre adevărații covrigei de Buzău.