Cea mai tentantă atracție culturală a Londrei e, indiscutabil, The Barbican Centre. La deschidere, în 1982, pe 3 martie, regina, care a onorat festivitățile, a spus fără exagerare că e „una dintre minunile lumii moderne“. Construirea centrului pe locul unde un raid aerian al armatelor naziste a devastat totul în vremea celui de-al Doilea Război Mondial (în 1940) a durat 11 ani. Simbolistica e limpede, forța de a renaște prin creație artistică, iar rezultatul e demn de amploarea efortului.
Proiectul arhitectural le aparține lui Chamberlin, Powell & Bon, care l-au înșurubat într-un ansamblu imobiliar puțin spre deloc atrăgător ca stil. Clădirile de apartamente din jur poartă, una, numele lui Shakespeare, un turn cenușiu și monoton ca forme (în stil brutalist), cealaltă, Defoe House, mai plată, dar tot brutalistă, și sunt locuite. Nici nu vreau să mă gândesc la câte zerouri urcă prețul unuia aici, în inima Londrei. Unde fericiții posesori pot vedea pe geam ambientul foarte eco al terasei Centrului, cu fântâni arteziene și un mic curs de apă, dar și buldinguri de patrimoniu.
E suficient să rotești privirea în jur ca să remarci că planurile de urbanism din regat sunt foarte stricte, cu reguli ce nu se încalcă, totul integrat armonios în perspectiva unei dezvoltări pe termen lung.
Vechi și nou, cărămidă, beton, sticlă, metal conviețuiesc cu vegetația, cu parcuri și spații verzi pe suprafețe întinse, accesibile rapid printr-un sistem de transport în comun impecabil, The Tube în fruntea lui, degajând suprateranul printr-un păienjeniș eficace sub pământ.
Practicarea culturii ca parte a vieții de zi cu zi
Elementele complexului sunt armonizate printr-o viziune unificatoare dincolo de stilurile ușor variate. Barbican e dispus pe șapte niveluri, într-o gândire care înseamnă areale largi, aerisite, ce permit un număr mare de participanți. Sala de teatru are 1.156 de locuri dispuse pe patru niveluri garantând vizibilitate din orice punct. Scaune comode, un mic bar pentru un drink înainte sau după reprezentație, magazinul de suvenire de unde poți achiziționa broșura spectacolului sau orice altceva dorești să-ți amintească de experiența de aici creează o stare generală de bine.
Poți sosi mai devreme de ora evenimentului la care ai bilet, poți urca în mica grădină botanică din incintă și admira zecile de specii de plante exotice, te poți plimba prin galeria de artă plastică, adică ai avea nevoie cam de o zi întreagă pentru a surprinde magia locului. Care te va readuce în mod cert și cu alte prilejuri.
Și muzica e la ea acasă la Barbican. Sala de concerte, unde repetă și concertează London Symphony Orchestra și BBC Symphony Orchestra, formații de prim rang mondial, are, atenție, 1.943 de fotolii. Ocupate de fiecare dată, căci Barbican promovează cultura înaltă. Canonic și actual coabitează în programul muzical. Beethoven, Prokofiev, Șostakovici, Haydn, Bach, dar și Bartók, John Adams etc. Sau foarte originala abordare a lui Alva Noto (Carsten Nicolai), seria Xerox, care uzează de conceptul de a copia ceva și a-l remodela electronic din punct de vedere formal, până devine de nerecunoscut. A fost mai degrabă un experiment, dar în 2020, când i s-a propus, a acceptat reorchestrarea pentru formații de muzicieni. Stargaze va cânta pe 26 aprilie Xerox Selected.
Ceea ce e atractiv la Barbican e considerarea și practicarea culturii ca parte a vieții de zi cu zi. Artele nu sunt ceva inaccesibil, așezate pe un raft înalt de bibliotecă, ferecate într-un muzeu în vitrine și cutii la care nu poți ajunge. Cultura e ceva firesc, e produsul creativității artiștilor care lucrează pentru public și pentru comunitate. Rezervat creativității de top, Barbican nu pierde nici o clipă din vedere adresabilitatea largă, formele care implică publicul.
Implicare a tinerilor
Dialogul între generații, și nu doar din perspectivă comunicațională, e o altă linie importantă. Chronic Youth Film Festival (21-23 aprilie) e un eveniment cinematografic curatoriat de tineri cu vârste între 16-25 de ani. Mentorul lor este Suzy Gillett. Creditarea lor înseamnă orientarea spre gusturile leaturilor respective, o formă de încredere în valorile la care aderă, în care se recunosc. Transferarea expertizei de la mentor la începător mai are un avantaj. Aduce în prim-plan așteptările unei generații care trebuie să se simtă inclusă.
O altă formă de implicare a tinerilor este Shortchanged. Ideea e de a avea o foarte largă bază de cuprindere. Selecționerii au ales cele mai interesante creații dintr-o mulțime trimisă de publicul general. Pentru a oferi tuturor oportunitatea de-a fi văzut și valorizat.
Barbican Centre e cel mai mare din Europa și reunește dans, film, muzică, arte vizuale, cinema. Găzduiește o bibliotecă, magazine, cafenele, restaurante și o mică grădină botanică (Conservatory). O să gândiți, poate, că și la Paris avem Centrul Beaubourg și, da, aveți dreptate. Doar că acela, și el uimitor ca înfățișare și extrem de dinamic ca program, e axat mai ales pe artele vizuale. Și e semnificativ mai mic ca întindere.
Incluziunea și lucrul cu grupuri civice este miezul expoziției them’s the breaks, din galeria The Curve. Au fost invitați toți doritorii. RESOLVE Collective este un studio de design interdisciplinar care a avut ideea de-a aduna obiecte ce nu le mai sunt de folos instituțiilor de cultură din Londra și a le transforma în material pentru o rețea de artiști, activiști, scriitori, DJ, designeri din comunități subreprezentate. Instalațiile lor arhitecturale recurg și la IA pentru a vedea ce se întâmplă în betonul din pereții așezământului. Cum „lucrează“ el la Barbican Centre.