Intr-adevar, prima sesiune a concursului are citeva noutati. In sfirsit, animatia si documentarul au fost jurizate separat, asa ca vor fi finantate doua lungmetraje si doua scurtmetraje de animatie, precum si noua lungmetraje si un scurtmetraj apartinind genului documentar. Se vor da bani pentru mult mai multe scurtmetraje decit pina acum – 21. Si doar in prima sesiune a anului (a doua incepe in noiembrie). Sesiunea iunie-iulie este si prima la care iese cistigator un proiect ce va fi realizat de un strain – Fanny Ardant (actrita franceza aflata la debut e deja in productie cu Cendres et sang, pe care il va filma in judetul Covasna). In alta ordine de idei, Sergiu Nicolaescu n-a mai concurat cu nici un proiect. In schimb, Cristi Puiu, care anuntase public in 2006 ca nu va mai participa la concursurile CNC, a revenit si va primi finantare pentru Aurora.
Acesta e trendul: sa nu se mai plinga nimeni
Nu e prea clar insa ce poate insemna sintagma de industrie cinematografica la noi. E adevarat ca vor primi finantare zece lungmetraje de fictiune, dar lista e foarte pestrita. Pe linga Corneliu Porumboiu si Cristi Puiu, care au cele mai bune note, si Adrian Sitaru (pozitia a cincea), vor primi bani si Geo Saizescu, Alexa Visarion sau Cristina Nichitus. Autoare a unui film-catastrofa iesit in 2006, Si totul era nimic, Cristina Nichitus va primi aproape citi bani a cerut. In schimb, Cristi Puiu si Corneliu Porumboiu primesc jumatate din suma solicitata. Nu era mai bine sa se finanteze consistent doar cinci proiecte in loc de zece? Iar acelea sa fie intr-adevar valoroase?
Se pare insa ca acesta e trendul. Sa se dea bani la toti, sa nu se mai plinga nimeni, sa nu mai fie scandaluri. Iar daca din cele 20 de lungmetraje dintr-un an trei-patru vor fi foarte bune, iar restul niste non-filme, nu e vina CNC-ului, nici a comisiilor care au ales aceste proiecte, ci a realizatorilor (ca s-au inscris cu ele, poate). Eugen Serbanescu, directorul CNC care se lauda anul trecut ca 432, care a luat Palme d’Or-ul, a fost finantat de CNC sub directoratul sau (de parca de aceea ar fi luat Palme d’Or-ul), spune acum ca succesul filmelor se datoreaza nu CNC-ului, ci realizatorilor, la fel cum tot realizatorii sint responsabili de esecuri. Din pozitia sa, ministrul Culturii spune ca „intr-o perspectiva nu foarte indepartata n-o sa mai existe regizori sau scenaristi care n-o sa-si vada transpuse gindurile artistice pe ecran”.
Riscam sa devenim o natie de cineasti. Aceasta atitudine de parinte delasator – „iti dau bani sa-ti iei un corn in pauza, dar poti sa-ti iei bere, ca miine iti dau altii” – nu mi se pare nici corecta, nici benefica pentru crearea unei industrii de film sau, ma rog, a unei cinematografii (care presupune filme de calitate).