TAMPer 2 constituie o platforma de dezbatere a unor sisteme regizorale care, puse fata in fata, reflecta afinitati comune, diferente de lucru in sistemul teatral si, poate cel mai important lucru, cautarea unui limbaj performativ specific oricarui laborator de creatie. Atit Gianina Carbunariu, cit si Bodo Viktor sint regizori-dramaturgi care isi propun sa experimenteze cu actorii pe care si-i aleg stilistici bazate foarte mult pe valentele improvizatiei pe o anumita tema. Amindoi sint extrem de interesati de procesualitatea elaborarii unui spectacol tocmai pentru ca aceasta cercetare procesuala tine de un tip de scriitura-instant, de constructia pe loc a textului in functie de situatiile pe care corpurile actorilor le determina asumat.
Gianina Carbunariu a fost prezenta la TAMper 2 cu doua spectacole: mady. baby-edu si Sado-Maso Blues Bar, ambele productii ale Teatrului Foarte Mic. In mady-baby…, povestea traficului de persoane e premisa uneia dintre putinele montari din Romania care taie in carnea vie a socialului si in care conceptul video e perfect integrat in dinamica estetica. Corpul e fragmentat ca o halca ciopirtita care se incapatineaza sa nu-si regaseasca locul in trupul de acasa. Pentru ca acasa devine mai rau decit oriunde.
Cu Sado Maso, Gianina Carbunariu transforma scena intr-o plasma cu vedere la strada. Carbunariu concepe un spectacol in care dubla privire – cea a spectatorilor din sala-gang (amenajata special pentru reprezentatia de la Sfintu Gheorghe) si cea a spectatorilor din strada – dezvolta un tip de teatralitate cu bataie in urbanul proxim. Strada e agatata, prin reactiile spontane ale celor trei actori – Virgil Aioanei, Rolando Matsangos si Adrian Anghel –, in mecanismul interior al montarii. Regizoarea extinde relatiile de putere pe care e construit textul Mariei Manolescu la nivelul jocului de autoritate sala-scena-strada, triada care-si schimba continuu centrul de interes.
Teatrul de percutie
Cele doua spectacole pe care regizorul maghiar Bodo Viktor le-a prezentat in cadrul TAMper 2 – Suflete moarte (dupa Gogol) si Mautocatamdisparut (dupa Procesul lui Kafka) – pot fi analizate ca modalitati de articulare si dezarticulare a materialului teatral propus. Mautocatamdisparut este un studiu asupra ritmului pulverizarii limbajului pe care actorii de la Katona Jozsef il personalizeaza.
Pentru a figura spectacolul ilogic al acuzarii unui om, Bodo Viktor recurge la un show-concert. Spectacolul sistemului absurd e reprezentat printr-un concert live total. Lumea din Mautocatamdisparut e reprezentatia trupurilor care se metamorfozeaza sub ochii nostri si a sunetelor distorsionate, in care corpurile sint exhibate ca niste manechine vii. O formula spectaculara e inlocuita de alta in asa fel incit limitele dintre fictiuni se anuleaza definitiv. O politica de intimidare sumbra ajunge sa fie transpusa intr-o politica-estetica de cabaret pe care regizorul o exploateaza vizual si auditiv fara sa-si puna nici un fel de frina. Camera gri multifunctionala – din pereti se desprind rafturi cu dosare – devine scena concertului in care toti actorii sint angrenati.
Bodo Viktor face din absurdul terorii kafkiene un drog care da dependenta. Dar nu orice tip de dependenta, ci una provocata de carisma unui muzical, de magnetismul unui concert in care sint citate vedete romanesti – Andreea Marin – si branduri – TAROM – pentru a sugera vria expunerii mediatice, indiferent de loc. Bodo Viktor e creatorul unui „teatru de percutie”, un teatru-organism muzical cu coarde corporale care o iau razna. Structura muzicala e componenta esentiala a celor mai multe dintre spectacolele sale. O intilnim in Nefericitii (regizat la Tirgu-Mures, Compania „Tompa Miklos”), in Alice, in Fotoliul. Regizorul exploateaza dramaturgia auditiva si o pliaza pe inflexiunile textului.
Mautocatamdisparut e gindit ca un cabaret-cosmar, ca un teatru in care spectrul groazei are ceva din fascinatia alienarii invelite in spectacol de divertisment cu copii care au nevoie de proteze la miini sau la picioare.
Procesul aberant e transpus intr-un show muzical, intr-un invelis glamorous care devine cu atit mai dement cu cit nimic nu pare sa mai aiba legatura cu nimic. Medii convergente de teatralitate – concert live, proiectii cu imagini pornografice, corporalitate la limita exhibitionismului (un actor evolueaza la inele, un altul se dezbraca si ramine in chiloti tanga, trei diseuse cinta si danseaza) – fac din Mautocatamdisparut un spectacol-clip, o forma de teatru MTV, de teatru inclusiv, caruia nici un fel de reprezentatie nu ii este straina.
Mintea unui om e facuta tandari in amestecul de hituri, efecte vizuale si structuri acustice care pornesc de la ruperea unui cuvint in silabe si sunete reciclate si ajung pina la deformarea corala a unor replici. Creierul e dat prin masina de tocat a spectacolului live cu efect neurotic imediat. Bodo Viktor rupe situatiile in momentul in care le construieste si toaca marunt limbajul.