Omul fara insusiri prezinta declinul imperiului austro-ungar, vazut prin ochii personajului principal, Ulrich, un individ fara insusiri, nascut cu vointa de a deveni un om important: „Nu e greu sa-l descriem in linii mari pe acest barbat de treizeci si doi de ani, pe Ulrich, chiar daca tot ce stie el despre sine insusi e doar ca e deopotriva de aproape si de departe de toate insusirile si ca ele toate, fie ca au ajuns sau nu sa intre in stapinirea lui, ii ramin curios de indiferente”. Ulrich este adesea cuprins de indoiala, nu este fericit si nu se iubeste pe sine insusi, nu are nici un model demn de urmat. Ulrich este un barbat frumos, puternic, inteligent, seducator, bogat, si totusi prietenul lui din tinerete, Walter, l-a numit „omul fara insusiri”. Romanul prezinta evolutia spirituala a unui om care nu poate renunta la idealul sau.
Nazistii il trec pe Musil pe lista neagra a scriitorilor interzisi, iar cartile ii sint arse. La fel ca si Thomas Mann, Robert Musil traieste criza valorilor pe care a prezis-o Nietzsche, o criza care inseamna dezagregare si degenerare, decadenta, boala si moarte, in secolul marilor prabusiri, in secolul razboiului, al barbariei si primitivismului. Raul fascineaza. Ulrich l-a citit pe Nietzsche. Primul razboi mondial a demonstrat ca omul se poate transforma cu usurinta intr-o bestie.
Alaturi de Ulise al lui Joyce si In cautarea timpului pierdut al lui Marcel Proust, Omul fara insusiri este considerat unul dintre marile romane ale secolului XX.
Traducere din limba germana de Mircea Ivanescu,
editie ingrijita de Monica Maria Aldea,
colectia „Biblioteca Polirom. Clasicii modernitatii”,
Editura Polirom, 2008, 96 lei