Rubrici  -  Florin Ghetau  -  Nu ne vindem țara, dar vă dăm conspirații  -  

După Revoluția din 1989, România a fost împărțită în două: cei care voiau o viață ca în Occident și erau dispuși la reforme și la schimbări radicale, iar de partea cealaltă erau oamenii care regretau comunismul. Ceaușescu le-a dat acestora din urmă casă, un loc de muncă, stabilitate.

Nu puteai să te stabilești de capul tău în orașele mari ale țării. Aveai nevoie de aprobări peste aprobări, mutatul într-o altă localitate devenise o misiune imposibilă. Dacă urmai o facultate, statul comunist îți dicta traseul pentru tot restul vieții. Te întorceai cu repartiție, la Caracal, la Rădăuți sau la Dorohoi, pentru că așa voia partidul. Comunismul nivela to­tul. Aceleași conserve cu fasole și borcane cu tocană găseai în orice alimentară din țară. Doar secu­riștii și domnii de la partid aveau acces la bucate mai de soi, dar dacă aveai o pilă te mai descurcai. Poate mai vedeai un salam sau un pui de la alimentară, o carte de la librăria din oraș, mai prindeai dacă aveai baftă un kilogram de banane sau ceva bomboane pentru împodobit bradul de Crăciun.

România s-a schimbat enorm în cei 33 de ani scurși de la Re­voluție. Proiectul nr. 1 a fost fără îndoială intrarea în Uniunea Europeană și aderarea la NATO. Din acel moment au crescut in­ves­tițiile străine, românii au dat năvală la muncă în țările ce le ofereau salarii mai bune, iar încet-încet lucrurile s-au schimbat. Dar cu timpul frustrările în societate s-au tot adunat. Multe familii s-au destrămat, drame peste drame.

Nemulțumirile și greutățile de zi cu zi, dar și minciuna, șme­cheria și hoția pe care oamenii le văd în societate s-au tot acumulat într-un cazan imens, care din când în când a dat și în clocot. Colectorul acestor nemulțumiri a fost mai întâi PRM, ulterior a apărut PPDD. PRM a luat în anul 2000 cam o cincime din voturi, iar Corneliu Vadim Tudor a intrat în turul doi la prezidențiale. Băieți ageri din fosta Securitate, alături de nostalgici de tot felul, s-au aciuat la acea vreme în formațiunea lui Vadim, speculând că vin ungurii și ne iau Ardealul. După urcu­șul fulminant a urmat o cădere la fel de spectaculoasă. PRM a dispărut, iar apoi au urmat câțiva ani de liniște.

A apărut ulterior un nou salvator, Dan Diaconescu, care a su­cit mințile multora cu OTV și cu emisiunile sale nocturne de la 10 seara până la trei sau patru di­mineața. PPDD a luat 15 la sută în alegeri, dar partidul s-a destrămat apoi rapid, iar Dan Diaconescu a ajuns la un moment dat după gratii.

Intrarea AUR în Parlament în anul 2020 a fost o surpriză, dar nu a fost întâmplătoare. Exista un teren fertil, fermentul naționalist mocnea în societate. Dacă nu ar fi fost AUR, cu siguranță ar fi apărut un alt partid care să fi ocupat acest spațiu gol în politica românească. Însă AUR e mult mai periculos decât au fost pe vremuri PRM și PPDD. Și asta pentru că AUR are potențial nelimitat de creștere. Niciodată un partid populist n-a avut în România mai mult de 10 la sută în sondaje în an preelectoral. AUR a trecut deja de această barieră și adună adepți cu lopata.

Partidul lui George Simion a ajuns un vehicul în care vedem oameni și electorat din toate zările. S-au dus spre AUR cei care cred că în sfârșit a apărut partidul care face ordine în țară. S-au dus în AUR cei care cred că Europa ne vrea răul și că a venit vremea să fim pa­trioți și să ne luăm țara înapoi. Regăsim în AUR oameni care adoră scenariile și manipularea, care văd la tot pasul conspirații.

Culmea, AUR va lua destule voturi în diaspora, însă acest lucru ar merita o analiză separată. AUR culege voturi și din zona nemul­țumiților de actuala guvernare. În mod logic, USR ar trebui să fie catalizatorul, însă pentru mulți AUR e partidul atractiv, pentru că e mai radical, e cu poporul și n-a mai fost la putere.

Cum vor arăta următoarele luni? Va crește zgomotul de fond, iar AUR va încerca să strângă capital politic. E posibil ca ultimele întâmplări cu cartușele găsite la acea tânără din tabăra AUR sau cu agresarea lui Ludovic Orban și a unui reprezentant UDMR să-i facă pe unii alegători să-și pună întrebări. Partea proastă e că radicalismul a cuprins deja bună parte din societate, așa că n-ar fi exclus ca, din păcate, astfel de incidente să fie chiar agreate de un segment electoral tot mai important.