Anul acesta, a 76-a ediție a Festivalul de film de la Cannes a marcat un record de femei-autor prezente în competiția oficială, remarcă „The Playlist“, după ani în care manifestarea a fost acuzată că dă mult mai puțină importanță imperativelor de „diversitate“ și „incluziune“. Dar când la Cannes personalități precum Roman Polanski sau Woody Allen nu sunt arse pe rugul pe care l-ar dori activiștii, iar Johnny Depp este vedetă, atunci scandalurile nu sunt prea departe.
Astfel, regizoarea Adèle Haenel a condamnat, într-o scrisoare deschisă în publicația „Telerama“, industria filmului, pe care o acuză că protejează abuzatorii sexuali și a târât în această poveste și Cannesul, care, în opinia ei, îi apără pe cei precum Polanski, Gérard Depardieu sau Dominique Boutonnat, acuzați de viol sau hărțuire sexuală. „Sunt în stare de orice pentru a-i proteja pe acești violatori-șefi, despre care cred că aparțin unei specii superioare“, susține Haenel în scrisoare. Haenel, care spune că a fost hărțuită sexual de regizorul Christophe Ruggia și care a plecat cu scandal de la ediția 2020 a premiilor César, la care Polanski a primit premiul pentru cel mai bun regizor, a fost implicată încă de la început în mișcarea #Metoo și, de mai multă vreme, a renunțat la cinema pentru a se dedica, printre altele, activismului politic.
Deranjat de aceste afirmații, „patronul“ festivalului, Thierry Frémaux, a ținut să îi răspundă regizoarei. „Sunt afirmații radicale și eronate. Adèle Haenel nu gândea așa ceva despre festival atunci când a venit să își prezinte aici filmele, decât doar dacă suferă de disonanță cognitivă“, a spus Frémaux, făcând referire la faptul că filmul Portrait de la jeune fille en feu al lui Haenel a fost recompensat la Cannes în 2019. „Prin faima sa, Cannes reprezintă o bună platformă de dezbateri asupra multor probleme din societatea noastră, dar, dacă ar fi într-adevăr un festival al violatorilor, voi, jurnaliștii, nu ați mai sta acum să mă ascultați și nici să vă plângeți că nu găsiți locuri la filme.“
O altă regizoare, Catherine Corsini, a adus scandalurile cu ea odată cu ultimul ei film, Le retour, prezentat în competiția oficială. Încă din aprilie, Corsini este ținta celor care o acuză că a avut un „comportament tiranic“ pe platourile Le retour, film însoțit și de multe acuze de hărțuire sexuală asupra minorilor care au participat la filmări, dar și de turnarea unei scene „nedeclarate“ între doi actori de 15 și 17 ani, ceea ce a dus la retragerea sprijinului financiar din partea Centre National du Cinéma. Negând public acuzațiile, Catherine Corsini s-a declarat într-un interviu din „Le Monde“ drept „o victimă a misoginiei“, iar întregul scandal „un proces mediatic pus la cale de un angrenaj specific unei forme de patriarhat“.
Nu putea lipsi de pe listă nici filmul cel mai mediatizat până acum din festival, cel care a deschis ediția, drama istorică Jeanne du Barry , care a atras atenția nu numai prin faptul că este regizată de o respectată cineastă, Maiwenn Le Besco (cunoscută ca Maiwenn), ci mai ales prin prezența în rolul principal a lui Johnny Depp, unul dintre cele mai urâte personaje de către activiștii #MeToo, mai ales după ce a reușit să demonteze toate acuzațiile aduse de fosta soție, actrița Amber Heard.
Așa cum subliniază presa franceză, Jeanne du Barry a debarcat la Cannes deja „însoțit de un parfum de scandal“. În primul rând, este vorba despre o acuzație de agresiune fizică din partea regizoarei Maiwenn Le Besco la adresa jurnalistului Edwy Plenel, cofondator al popularului site Mediapart. O acuzație pe care regizoarea n-o neagă, dar pe care vrea să o explice mai târziu, pentru „a nu polua lansarea filmului“.
De asemenea, filmările au fost însoțite de zvonuri despre posibile certuri între Maiwenn și vedeta Johnny Depp care, în film, joacă rolul regelui Ludovic al XV-lea. Nici de această dată Maiwenn nu dezminte, dar ține să nuanțeze: „a fost o muncă intensă, uneori tumultoasă, dar sunt rodată. La fel ca în cazul oricărui mare star, există formidabile avantaje și inconveniente, dar iei totul la pachet“, a explicat regizoarea care, într-un interviu în „Premiere“, a dat și câteva amănunte. Ea a explicat că, „în Statele Unite, vedetele nu sunt dirijate deloc de regizori, ele își abordează așa cum vor personajul, indiferent de părerea realizatorului. Dar, în Franța, șeful e regizorul. Deci, la fiecare filmare, trăgeam versiunea lui Depp, după care îl rugam să mai tragem o dublă în care să joace scena așa cum doream eu. S-a conformat“.
În ciuda zvonurilor, lucrul intens la film nu a deteriorat relațiile dintre Depp și Maiwenn, care au promovat împreună filmul la Cannes. Este adevărat, întreaga atenție a presei s-a concentrat asupra vedetei americane care, în ultimii ani, și-a văzut cariera pusă în paranteze la Hollywood în urma acuzațiilor de violență conjugală aduse de fosta soție, Amber Heard. La capătul unei mediatizate saga judiciare, Depp a ieșit cu reputația în mare măsură reparată din această poveste, în vreme ce Heard pare să fi fost total compromisă, spre marea furie a activistelor feministe.
Numai selectarea la Cannes a unui film cu Depp a fost de ajuns pentru a inflama unele spirite, obligându-l pe Thierry Frémaux să comenteze: „Drept să spun, n-am avut în viață decât o regulă și anume libertatea de gândi, libertatea de expresie și de acțiune într-un cadrul legal“.
Așa se face că un Depp surâzător și modest a fost primit triumfal la Cannes, bucurându-se de mai multe minute de ovații decât ultimul film cu Indiana Jones. A fost momentul cel mai nimerit pentru ca fostul interpret al piratului Jack Sparrow să își ia revanșa asupra Hollywoodului, cel care l-a abandonat imediat după acuzațiile lui Heard, fără a-i da posibilitatea să se apere.
„Cum adică reîntoarcerea mea pe ecrane?“, s-a întrebat actorul. „Eu n-am plecat nicăieri, poate că unii au încetat să mă mai sune de frică. Nu, n-am impresia că am fost boicotat de Hollywood, pentru că eu nici nu mă mai gândesc la Hollywood, nu mai am nevoie de Hollywood. Cred că trăim vremuri foarte stranii și foarte amuzante în care toți vor să fie ei înșiși, dar nu pot, trebuie să se conformeze, să stea în același rând. Dacă vreți să duceți o asemenea viață, atunci să știți că eu sunt în partea opusă.“
Nu e de mirare că presa mainstream, în special anglo-saxonă, care, în majoritatea ei nu a avut nici un pic de milă pentru actor, a comentat cam printre dinți prezența lui Depp la Cannes și filmul lui Maiwenn.