Actualitate  -  Laura Cozminca  -  

Este duminică seara, Hangariada se apropie de final, iar pe scenă Bosquito și-a depășit cu 20 de minute programul inițial. Au fost strigați din public pentru un bis, dar au mai cântat încă vreo patru piese. „S-a cam terminat concertul, dar să dea naiba dacă plecăm undeva!“, strigă în microfon Radu, solistul formației. Și ei se simțeau bine pe scenă, lucru pe care l-au repetat de mai multe ori. „Bosquito + Iași = Love. De 25 de ani venim la Iași și de fiecare dată e la fel. Ne-ați primit cu atâta energie, încât ne-a trecut toată oboseala chiar și după 800 de ore de stat în mașină“, continuă acesta.

Adunată pe capota rulotei de ca­fea de la Teo’s Cafe, o parte din echipa organizatoare privește spre scenă și spre mulțime cu mândria unui părinte împlinit. Pe chipuri se citește oboseala de final de festival, bucuria de a vedea fericirea oamenilor, ușura­rea că au reușit cu bine încă o ediție, dar și acel „încă un pic“. Ei știu bine că, după ce ultima lumină de pe scenă se va fi stins, urmează notele de plată, facturile, strângerile de mână și demonta­rea scenei și a echipamentelor, însă pe moment se bucură de sentimentul reușitei.

Timp de trei zile îl tot observ pe Teo cum se plimba dintr-un colț în altul, vorbind cu oamenii și asigurându-se că este totul așa cum trebuie. Îmi spune că e obosit, dar că e bine. „Uită-te la ei, uite… este incredibil!“ Pare co­pleșit de recunoștință față de o steluță norocoasă care a umplut încă o dată aerodromul, deși orașul a vuit în acele zile de festivaluri și activități culturale.

Chiar și Adi Despot, solistul formației Vița de Vie care a cântat sâmbătă în cea de-a doua zi, a aplaudat la scenă deschisă publicul care a ales să vină la Hangariada, deși meniul a fost unul variat. „Ne-am întâlnit în aeroport cu multe trupe care veneau la Iași și ne-a fost puțin frică“, recunoaște acesta într-o pau­ză dintre două melodii. „Ne-a fost frică de faptul că s-ar putea să cân­tăm doar pentru câțiva oa­meni, dar suntem impresionați să vă vedem în număr atât de mare. Fap­tul că printre atâtea concerte moca voi alegeți să veniți și să plătiți un bilet și să susțineți un festival mi se pare senzațional“, a continuat el.

Făcând o scurtă retrospec­tivă, anul acesta, Hangariada (2023) a adunat în cele trei zile de festival peste 10.000 de participanți care s-au bucurat de show-urile aviatice, mitingul aviatic, salturile cu parașuta, concertele de seară și activitățile din festival, după cum au declarat organizatorii. „Am avut un număr foarte mare de voluntari înscriși, peste 300 de persoane care au dorit să ne ajute la festival, dar ne-am dorit să le oferim o experien­ță de calitate și am rămas cu un număr de 150 de vo­luntari“, spune Claudia Rusu, una din organizatoa­rele festivalului.

Un festival de casă

Hangariada este un festival de muzică, artă și zbor, dar mai în­seamnă și un soi de solidaritate între ieșeni, adunând nuclee și comunități diverse. Am putut observa cum oamenii exclamau de bucurie când se întâlneau cu apropiați, colegi sau cunoscuți pe care nu i-au mai întâlnit de mult, micii artiști au găsit un spațiu în care să-și exprime felul de a fi așa cum știu ei mai bine, voluntarii au găsit răgaz și pentru distracție printre sarcinile lor zilnice, iar cei care au venit singuri au găsit un colțișor de iarbă verde unde să poată respira în intimitate o atmosferă de sărbătoare.

Pe câmpia verde și nodu­roasă, picioare de căței și de copii s-au plimbat în voie pe parcursul întregului festival. S-a plecat de acasă în formulă completă, asta este cert. Nu de puține ori au fost și fost puncte de atracție pentru obiectivele fotografilor ce se plim­bau discret printre oameni. Un zâmbet de blănos aici, un copil dansând în fața scenei fredonând versurile aproape în întregime dincolo. În plus, cei mici au avut spații de joacă amenajate special pentru ei, supravegheate de un personal gata să dea în mintea copiilor oricând.

Apoi am mai observat un alt­fel de solidaritate: cea dintre oa­meni care vin an de an la festival și care se simt o bucățică din el. Poți să pui mâna pe el și să spui că e al tău, că te identifici cu asta.

Prima seară de Hangariada a fost de departe seara provocărilor și totuși participanții au rămas pe poziții. O furtună scurtă, dar intensă a turnat peste spectatorii care dansau și cântau pe rit­murile lui Jean Gavril, însă chiar și așa, pe ploaie, majoritatea au rămas în fața scenei (în prima linie, cum s-ar spune), trăind o adevărată aventură de povestit mai târziu la bere.

Furtuna a venit și cu vânt foarte puternic, iar o serie de rafale au ridicat cu totul prelata cortului amenajat în zona de lounge, care s-a prăbușit peste cei dinăuntru – din fericire, nimeni nu a pățit ni­mic, dincolo de o asemenea sur­priză. Stafful festivalului și voluntarii, ca și o parte din vân­zători, chiar și câțiva spectatori au sărit imediat să-l stabilizeze, reasi­gu­rându-l cu bare și piloni. De acolo am și urmărit restul concer­tului Jean Gavril și al celor de la Omul cu Șobolani, perfect afun­dată într-un bean bag. Uneori fes­tivalul se mai trăiește și așa.

Tot din cauza ploii puternice au apărut scurte pene de curent, așa că sunetul s-a oprit de câteva ori. Dar cei de pe scenă nu și-au pierdut prezența de spirit și au transformat pauzele în dialoguri cu publicul și în concurs de spus bancuri.

Oricum, s-a dansat și s-a cân­tat la unison în fiecare seară, priză la public având în special melodii­le care se apropie venerabil de două decenii de la lansare. Un moment delicios a fost cel în care un spectator i-a oferit lui Adi Despot o varză, aluzie la melodia care se cânta în acel moment, iar acesta a transformat-o pe loc în mascota oficială a show-ului. „Unele trupe primesc flori, noi primim verze“, a râs artistul.

„În pregătirea line-up-ului de anul acesta aveam mai multe variante de trupe, dar ne-am dorit să avem un echilibru între trupe ieșene și trupe naționale. Am ales să aducem în fața publicului trupe locale care fac parte din industria muzicală românească de ani buni și trupe locale la început de drum. Împreună cu trupele cunoscute și îndrăgite precum Omul cu Șobolani, Vița de Vie și Bosquito, a fost o rețetă foarte bună pentru public“, spune Claudia Rusu.

Când avioanele zboară deasupra ta și în piept îți bate basul

Una din zicalele mele preferate este că „românul este inventiv“, dar eu o voi folosi cu sensul că este creativ. Îmi plac asocierile de elemente diferite care împreună au noimă și compun un festival. Parade cu acrobații pe cer se mai țin și cu alte ocazii, îndeosebi la evenimente ce țin de instituții ale statului, dar un festival cu muzică și zbor are un cu totul alt farmec.

„Anul acesta am avut parte de tradiționalele show-uri aviatice realizate de Șoimii României – Hawks of Romania în fiecare zi de festival, cu aeronavele de zbor Extra 300L. În cadrul mitingului aviatic de sâmbătă au fost pre­zentate un număr de zece aeronave aparținând Aeroclubului Româ­niei, printre care: ZLIN 242L, CRUISER, CESSNA, YR-ARC, aero­nave IAR-99 Șoim și IAR-330 SOCAT aparținând Bazei 95 Aeriană și planoarele Aeroclubului Alexandru Matei Iași“, precizează Claudia.

Alături de echipajul Șoimii României a fost Blue Wings Ro­mania, formațiunea de para­șutiști ai României, care a prezentat în aer drapelul național, și White Wings Romania, echipajul de acro­bații cu planorul.

Cât despre acrobații, eu mă transform într-un copil la fiecare astfel de sesiune de zbor demon­strativ și îmi scapă mereu câte o exclamație fie când acrobația pare foarte complicată, fie când avioanele se apropie surprinzător de mult de sol, dar parcă senzația este dublată și de ritmurile pu­ternice de bas, tobe și chitară care se aud de pe scenă.

Mi-au furat ochii și micile avioane de agrement care au pur­tat pasageri pe deasupra Iașului și urmăream cu interes fiecare de­colare. Ultima care a zburat sâm­bătă seară, în a doua zi de festival, a fost Antonia, care a decolat chiar când pe scenă urca Vița de Vie. Deși nu este străină de zbor, fiind înscrisă în urmă cu câțiva ani în cadrul cursurilor de parașutism, experiența zborului la Hangariada a fost diferită pentru ea. „Ca orice experiență în aer, a fost una ex­traordinară, dar ce o face unică este tocmai că am decolat pe rit­muri de rock, deasupra oame­nilor. Cum ar veni, am văzut concertul din nori“, mi-a spus.

Gânduri de final de Hangariada 2023

„Anul acesta am avut un plus atât pe partea de artă, cât și pe partea de zbor. Deși nu avem back­ground în domeniul artei, am colaborat cu artiști locali care au expus lucrări în festival și am făcut pentru pri­ma oară video mapping pe Han­gar. Suntem la a doua ediție de festival în formula acesta a echi­pei de organizare și s-a sim­țit experiența fiecă­ruia dintre noi și experiența de a lucra îm­preună. Eu personal am văzut festivalul mai mult din spatele scenei, dar energia publi­cului s-a transmis pe tot aero­dromul“, povestește Claudia Rusu după finalul festi­valului.

După cum precizează ea, mitingul aviatic susținut de Aero­clubul României a fost una dintre atracțiile principale ale festiva­lului. A fost o experiență incredibilă atât pentru public, cât și pentru piloții care s-au bucurat de aclamațiile și de primirea spectatorilor.

Petre Glonțaru este unul dintre piloții care au traversat cerul la această ediție, fiind prima participare la Hangariada pentru el. A început zborul în cadrul Aeroclubului României la 17 ani și profesează din anul 2018, fiind pilot de acrobație. Spune că a zburat atât cu un avion de tip Extra 330, în evoluție solo, cât și cu PS-28 Cruiser, cu care a efectuat zboruri de prezentare. Adică cu „turiști“, cu 20 de pasageri în decursul celor trei zile, mai exact. „Cam toți au fost la prima experiență de acest gen, iar reacțiile au fost cat se poate de diverse, de la exprimarea foarte vocală a entuziasmului, până la o aparentă indiferență, care s-a dovedit apoi a fi uimire totală în fața peisajului care dintr-o dată se derula sub ochii lor dintr-o cu totul altă perspectivă“, povestește el.

L-am întrebat și cum se vede cerul când faci acrobații deasupra unui festival. „Tensiunea și adre­nalina există atât în etapa antre­namentelor, cât și în timpul demonstrațiilor, pentru că zbori pentru prima dată într-o zonă, mai jos și mai repede decât ești obiș­nuit. Pentru mine au fost primele zboruri de tip air demo cu această aeronavă – Extra 330 SC. În timpul show-ului propriu zis, însă, știi că ai o mare res­pon­sabilitate față de publicul spec­tator și ai o singură șansă pentru a te ridica la înăl­țimea aștep­tărilor. Este, totuși, similar cu zborul în cadrul compe­tițiilor aeriene, unde am puțin mai multă experiență și asta m-a aju­tat“, mi-a spus Petre.

Pregătirea unui astfel de show necesită de multe ori ani întregi de pregătire și sute de ore de zbor, în funcție de gradul de noutate și de complexitatea evo­luțiilor care urmează să fie pre­zentate publicului.

„Ediția de anul acesta a fost o răsplată a eforturilor noastre din ultimii ani, după mai multe impe­dimente și situații neprevă­zute am reușit să ducem Hangariada în punctul în care ne doream. Am simțit și publicul rezonând cu tru­pele de pe scenă și bucurându-se de tot ce am pregătit“, a încheiat Clau­dia Rusu.

Galerie foto