A purtat întreaga poveste a muzicii americane în vocea ei, scrie revista „Rolling Stone“, una dintre nenumăratele publicații care au acordat ample spații dispariției Tinei Turner, la vârsta de 83 de ani.
Din multe puncte de vedere, ea însăși era această poveste. Era Anna Mae Bullock din Nutbush, Tennessee, fiica unor sărmani care lucrau în câmpurile de bumbac, luptându-se să iasă din Chitlin’ Circuit, barurile și speluncile în care se produceau artiștii de culoare în Sud. Era doar o puștoaică atunci când a devenit faimoasă, ca jumătate a duetului Ike & Tina Turner, o combinație de temut dintre vocea ei și chitara lui, în primele hituri de la finalul anilor ’50. Tina și-a făcut apariția în anii ’60 ca unică reprezentată a unui gen făcut doar pentru ea — prea rock pentru R&B, prea R&B pentru rock, cu prea multă forță pentru a fi o tânără fragilă, cu o voce prea aspră pentru a evoca iubiri de liceeni. A devenit cu adevărat Tina Turner în 1984, un alt tip de blockbuster care trecea fără să bage de seamă nici un hotar, generațional, rasial, cultural sau muzical.“
„N-a existat nimeni ca Tina Turner“, mai spune revista americană. „A trăit măcar trei vieți până la 83 de ani. A fost vocea fenomenală, o forță prea puternică pentru a fi ținută în frâul duetului cu soțul ei abuziv în anii ’60; a fost superputerea solo care și-a ocupat locul meritat în panteonul rockului în anii ’70 și a fost fabrica de hituri pop și R&B, a cărei carieră a urcat și mai sus în anii ’80. Iar asta e doar suprafața unei artiste ale cărei viață și muzică simbolizează mai bine ca orice capacitatea de a rezista și de a supraviețui.“
Iar revista încearcă să rezume întreaga carieră a Tinei Turner în 15 melodii „esențiale“. Acestea sunt:
– A Fool in Love (1960)
Ike și Tina Turner făceau deja senzație de ceva vreme prin cluburile din St. Louis când au reușit să debuteze la nivel național cu acest single exploziv, în vara anului 1960. Formația Ike and the Kings of Rhythm asigură un ritm fierbinte peste care Turner cântă cu o intensitate fascinantă despre o femeie care se dăruiește complet unui iubit dominator. Versurile descriu o femeie în suferință, dar vocea Tinei domină complet melodia, combinând blues și gospel cu acea forță care, curând, o va transforma în una dintre cele mai distinctive voci din rock&roll. Este o intrare în scenă impresionantă, iar publicul a băgat de seamă. A Fool in Love a fost hitul de debut pentru Ike și Tina Turner.
– It’s Gonna Work Out Fine (1961)
În viața reală, mariajul Tinei cu Ike era un coșmar de abuz conjugal, dar în această nestemată R&B timpurie Tina realizează unul dintre cele mai atrăgătoare portrete imaginabile ale monogamiei.
– River Deep, Mountain High (1966)
Celebrul producător Phil Spector îi ascultase pe Ike și Tina la un spectacol la un club din Hollywood într-un moment în care cariera lor discografică stagna. Spector avea în sertar o piesă numită River Deep, Mountain High, era sigur că va deveni un hit, dar dorea ca Tina să o interpreteze și chiar i-a interzis lui Ike să calce în studio pe perioadă înregistrărilor. „Cred că am cântat-o de 500 de mii de ori până la varianta finală“, povestea Tina mai târziu. „Eram lac de sudoare, a trebuit să îmi scot cămașa și să cânt numai în sutien.“ Până la urmă, River Deep abia a reușit să intre în top 100, dar rămâne una dintre cele mai remarcabile interpretări din cariera Tinei Turner.
– Funkier Than a Mosquita’s Tweeter (1970)
Compusă de sora mai mare a Tinei, Alline Bullock, Mosquita este poate mai cunoscută în versiunea Ninei Simone, care a avut un mai mare succes. Dar nu lăsați ca o singură interpretare, ce-i drept celebră, să pună în umbră originalul. Mosquita a fost lansată pe albumul lui Ike și Tine din 1970, Workin’ Together, însoțită de preluări ale piesei Proud Mary și a două melodii de Beatles (Get Back, Let It Be).
– Proud Mary (1970)
O remarcabilă preluare a unui hit al trupei Creedence Clearwater Revival, care începe cu ritm lent pentru a exploda într-o frenetică descătușare de R&B. Părintele melodiei, John Fogerty, se temea chiar că lumea va uita că el este cel care compusese piesa.
– Nutbush City Limits (1973)
La începutul anilor ’70, Tina Turner avea dificultăți tot mai mari în parteneriatul ei creativ și romantic cu Ike Turner. „Am vrut să fac ceva să ne scoată din acest moment de declin al carierei noastre, așa că am decis să încerc eu să scriu cântece“, a povestit vedeta mai târziu. „Am început cu subiectul pe care îl cunoșteam cel mai bine: propria mea viață.“ Rezultatul a fost Nutbush City Limits, o combinație de R&B și country-rock, „mariajul perfect dintre rural și urban, fată de la țară și băiatul șmecher de la oraș, Tina și Ike“, scrie Francesca Royster în Black Country Music. Melodia, care a reprezentat un triumf creativ pentru Turner, a fost și un semn, din mai multe puncte de vedere, că zilele duoului Ike & Tina erau numărate. Pe lângă faptul că era prima piesă pe care o compusese în carieră, Nutbush City Limits oferea ascultătorilor o avanpremieră a influenței originilor muzicale din Tennessee ale Tinei, origini pe le-a explorat în mult mai mare măsură doar un an mai târziu, pe primul ei album solo.
– Acid Queen (1975)
În anii de dinainte despărțirea definitivă de Ike, Tina începea tot mai mult să-și revendice statutul de artist solo. În 1974 și-a lansat primul album, Tina Turns the Country On!. Apoi a mers la Londra pentru a juca în adaptarea cinematografică a ambițioasei operei rock a celor de la The Who, Tommy. În film, Tina a jucat-o pe Acid Queen și fost aplaudată de critici pentru interpretarea ei plină de libertate și de energie. În același an în care a fost lansat filmul Tommy, Turner a lansat un alt album solo, de data aceasta inspirat de rolul ei din film.
– Let’s Stay Together (1983)
Cariera Tinei intrase într-un declin major atunci când trupa britanică de new wave Heaven 17 a invitat-o să cânte pe hitul lor din 1982, Ball of Confusion. A fost prima ei incursiune în lumea muzicii synth pop, iar piesa s-a dovedit un hit în topurile europene. Asta a atras atenția celor de la Capitol Records, care au semnat imediat un contract cu Tina și au trimis-o înapoi în studio, însoțită de Martin Ware de la Heaven 17, pentru a înregistra o versiune new wave a clasicului Let’s Stay Together al lui Al Green. Melodia a intrat în clasamentele din întreaga lume, pregătind terenul perfect pentru albumul Private Dancer. Putem spune că Let’s Stay Together a fost melodia care i-a restartat cariera.
– What’s Love Got to Do With It (1984)
Scrisă de britanicii Terry Britten și Graham Lyle, piesa What’s Love Got to Do with It a fost inițial respinsă de Cliff Richard și de Donna Summer, înainte să ajungă la Tina Turner. În acel moment, cântăreața avea 46 de ani și era văzută de o mare parte a industriei muzicale drept o vedetă trecută bine de punctul maxim al carierei. În ciuda acestei opinii, milioane de ascultători au rezonat cu melodia și interpretarea Tinei, piesa a ajuns pe primul loc în topurile din întreaga lume, consfințind ceea ce avea să fie una dintre cele mai mari reveniri din istoria muzicii rock. „Nu e nici rock, nici R&B. E puțin din fiecare“, avea să declare Turner revistei „Rolling Stone“ imediat după lansarea piesei.
– Private Dancer (1984)
Private Dancer este cântecul care a dat titlul albumului de succes din 1984, albumul care a propulsat-o pe Tina direct în stratosfera succesului pop. Piesa fusese compusă de Mark Knopfler pentru albumul Dire Straits din 1982 Love Over Gold, dar muzicianul a decis că melodia (care vorbește despre perspectiva unei stripteuze ce face ce face pentru a câștiga bani) este mai bine să fie interpretată de o femeie. Doi ani mai târziu, i-a oferit piesa Tinei Turner, iar restul trupei Dire Straits au acompaniat-o, cu Jeff Beck în locul lui Knopfler. A urcat pe locul 7 în topul celor mai de succes piese ale anului și este una dintre cele mai cunoscute și iubite melodii ale Tinei, un punct de referință în cariera sa.
– We Don’t Need Another Hero (Thunderdome) (1985)
Tina Turner a continuat să domine topurile pop și în anii următori. Una dintre piesele de mare succes a fost We Don’t Need Another Hero (Thunderdome), compusă pentru coloana sonoră a filmului Mad Max: Beyond Thunderdome. Un film care i-a prilejuit Tinei și un rol remarcabil, cel al adversarei eroului principal, Auntie Entity. Melodia a fost un mare succes comercial, ajungând în topurile din multe țări și consolidând statutul de superstar internațional al Tineri. We Don’t Need Another Hero rămâne una dintre piesele emblematice ale vedetei și unul dintre marile hituri al anilor ’80.
– Typical Male (1986)
După ce Private Dancer i-a revitalizat cariera, Tina a continuat seria de succese cu Break Every Rule, în 1986. Piesa de deschidere a discului este un hit tipic pentru anii ’80 și îl are pe Phil Collins la tobe. Un succes instantaneu, al doilea single din carieră care ajunge în fruntea clasamentului Hot 100.
– The Best (1989)
Bonnie Tyler, cea cu Total Eclipse of the Heart, înregistrase o versiune a lui The Best cu un an înainte de Tina Turner. E o versiune uluitoare și una dintre cele mai bune piese din cariera lui Tyler, dar, ciudat, n-a reușit să intre în topuri. Când Turner a preluat-o pentru albumul Foreign Affair, a impregnat versurile compozitorilor Mike Chapman și Holly Knight cu propria ei pasiune, a schimbat puțin din piesă, a adăugat un solo de saxofon de Edgar Winter și a reușit să transforme cântecul în megahitul care trebuia să fie de la început.
– I Don’t Wanna Fight (1993)
În 1993, filmul biografic What’s Love Got to Do With It oferea actorilor Angela Bassett și Laurence Fishburne prilejul unor interpretări remarcabile care le-au adus nominalizări la Oscar. Pentru coloana sonoră însă, Tina Turner a luat o baladă compusă de popstarul britanic Lulu din anii ’60 și a transformat-o în ultimul ei hit de Top 10 în America. Evident, Lulu nu scrisese versurile piesei gândindu-se la Tina, dar acestea reușeau să captureze perfect spiritul marii vedete americane, făcând ca această piesă să fie un soi de continuare a lui What’s Love Got to Do With It.
„Tot ceea ce am cântat, toate emoțiile pe care le-am exprimat, au fost reale, erau ceea ce simțeam cu adevărat. Chiar și piesa Private Dancer, care pare să vorbească despre prostituție, vorbește despre dorințe, speranțe și vise, spune povestea unor femei ca mine, prinse în situații triste, care, cumva, găsesc o cale de a merge mai departe, scria Tina într-un eseu publicat în 2019 de „Rolling Stone”.