Continuăm Jurnalul.
Marți, 23 mai
Am recitit Testamente trădate, de Milan Kundera. Remarcabile mai ales paginile despre Franz Kafka.
Luni, 22 mai
Ciucă și Ciolacu „rezolvă criza din educație“. Păi, ei sunt criza din educație.
Palmierii erau copacii preferați ai lui Goethe. Te pomenești că și fratele Negoiță, în baza afinităților elective…
Profesorii să facă bine să ia aminte de la profesorul Iohannis: el nu mai muncește de măcar zece ani și uite că e bine mersi, în voaiaj permanent, frumos.
Dacă opresc o clipă vlahii hărmălaia puteți auzi epocala durere îndărăt a profesorului Iohannis față de greva profesorilor.
Dacă fratele Negoiță ar face un copil cu Teodosie-Mache ar ieși Firea.
Vineri, 19 mai
Ar fi frumos să intre și clanul Ciolacu în grevă, să vedem cine mai conduce vlahii spre noile culmi de progres.
Joi, 18 mai
O notă de acum doi ani: „Superb: îndrăgitul turnător la Securitate Manole de la BNR o ia consileră pentru probleme de strategie pentru sustenabilitate și energie verde (hă-hă, pentru ce, mă?) pe Vasilica-Viorica. Ce drăguț: Isărescu plus Vasilica egal love – de la buget, desigur. Bravo, Nenea Iancu, ai dat lovitura și cu actul ăsta. Nu ai cum să te plictisești cu vlahii. Raza la pătrat, prieteni“.
O altă notă de acum doi ani: „Ar fi drăguț să ajungă Vasilica-Viorica chiar guvernator și să nu mai semneze pe bani, doar să pună degetul, așa, à la légère“.
Încă o notă de acum doi ani: „Știam că o duce greu țara, dar chiar așa, să nu ne permitem niște uși batante la banca lu’ Manole? Cică au pus-o acolo pe Vasilica «pentru că deschide uși», gest urât“.
Miercuri, 17 mai
Fratele Negoiță, sugardaddy al Vitanului și datornicul preferat al fiscului vlah, e și el printre vlahii bacalaureați după treizeci de ani, dar a trecut vremea și acum n-ar mai trece nici cu palmierul de clasa zero.
Aici a greșit Creangă: nu atât de omul spân și omul roș să te ferească Dumnezeu, cât mai ales de îngerii vlahi în halate albe.
La vlahi te duci la „spital“ ca să mori, la „școală“ ca să te prostești, la „putere“ ajung hoții, marionete ale „serviciilor“, „justiția“ apără fărădelegea, șpaga însoțește existența vlahului de când e adus pe lume în grădină la Maica până e băgat în groapă, „cultura“ e jalnică laudatio-n cerc, ierarhiile sunt trucate, ticăloșia trece drept calitate, tâlharii sunt „băieți deștepți“, „presa“ se dă în tiribombe de presă, „câinele de pază“ e câine de companie, „transporturile“ sunt de secolul XIX (înainte de Hristos), „divertismentul“ e grotesc, „spiritualitatea“ e mimetism, gloata se răsfață în weekendul etern prelungit, „primarii“ sunt un mix de kitsch, retard istoric sever, țicneală, neobrăzare și apetit pentru rapt, „economia“ vibrează pe ritmul celor vârâte îndărăt pe only, „doctorii în științe“ sunt analfabeți cu diplomă, bugetații bugetăresc, „președintele“ e în viața altfel, voiajează cu soția, atmosferă generală de spital de nebuni, curte interioară de penitenciar și bâlci, da’ altfel vlahii sunt inocenți, mai nevinovați decât îngerii și bulgarii. Se râgâie a mici cu șampanie, pe fundal cântă bormașina și vlahii în cor se întreabă: știți cine suntem noi? Din păcate, da.