Greva profesorilor e surprinzătoare, dacă luăm în calcul amploarea acesteia. Este exact ceea ce n-au anticipat guvernanții, care credeau că fie nu va fi grevă în toate județele, fie protestul va fi spart de tot felul de interese. De asemenea, politicienii puterii sperau că dascălii vor ceda la prima sută de lei arătată din clădirea Guvernului. Protestul a început luni 22 mai, dar s-a radicalizat de la o zi la alta. Au fost județe în care au semnat pentru grevă 60 la sută dintre profesori, dar între timp participarea la protest a crescut la 80 la sută.
Salariile din educație sunt mici, iar declanșarea unui protest în învățământ era inevitabilă. Că s-a întâmplat taman când Marcel Ciolacu urma să înceapă luna de miere la Palatul Victoria e o simplă coincidență.
Dacă aveau un dram de înțelepciune, cei de la PNL și PSD puteau evita acest protest. Cu siguranță existau informații dinspre sindicate că peste 50 la sută dintre profesori au semnat pentru grevă și că va urma o mișcare amplă în învățământ. Dacă s-ar fi așezat atunci la masa negocierilor, cu seriozitate și cu dorința de a stinge conflictul, ar fi fost șanse bune ca greva nici să nu mai înceapă. Dar guvernanții au lăsat lucrurile să treneze, greva a început, iar ulterior politicienii s-au trezit că n-o mai pot opri și că vine tăvălugul peste ei.
Unii sunt surprinși de amploarea protestului și de unitatea de care dau dovadă sindicaliștii din educație. Nu e vorba de organizare decât într-o mică măsură, furia este liantul care i-a scos în stradă pe dascăli. Când ai o leafă de 2.500 de lei și nu mai poți plăti rate, facturi sau nu ești în stare să-i asiguri ceva bani de buzunar copilului, nu mai ai răbdare să asculți nici o explicație oficială. Când vezi că pentru alte categorii sociale se găsesc întotdeauna bani sau că de pensiile speciale nu se atinge nimeni te apucă disperarea.
Partea proastă pentru cei de la putere este că în majoritate românii susțin protestul dascălilor. Au existat în trecut greve, iar părerile erau împărțite, când cei de pe margine întrebau ce mai vor și ăștia, dar de data asta de partea puterii n-a prea rămas nimeni. Vedem în schimb tot felul de încercări puerile de a sparge frontul profesorilor. S-a spus la un post TV că profesorii fac jocul Rusiei. S-a scris de asemenea că dascălii câștigă mai bine ca unii angajați de la multinaționale pentru că dau meditații. De asemenea, s-a vorbit de lefurile astronomice ale unor lideri sindicali, în special cei de la centru. Însă profesorii din județe știu exact cu ce bani se duc ei acasă pe final de lună, astfel că asemenea manipulări nu doar că-și au rostul, ba chiar îi enervează și mai tare.
La ora la care scriu acest articol greva profesorilor este în plină desfășurare, însă negocierile ar putea stinge oricând acest conflict. Problema e cine câștigă politic de pe urma protestului și cine pierde puncte. În mod logic, PSD și PNL nu pot capitaliza puncte, pentru că sunt la putere și ar fi avut forța să satisfacă revendicările oamenilor. L-am văzut zilele trecute pe Marcel Ciolacu acasă la el, la un eveniment în Buzău, înconjurat de profesori iritați. Buzăul nu e Iași, București, Cluj sau Sibiu, ci un județ în care până și clădirile respiră social-democrație. Acolo toți se gudură când vine jupânul din capitală. Nimeni nu pune întrebări incomode și în general nu se huiduie, pentru că stăpânul nu trebuie deranjat și nici încolțit. Și totuși Marcel Ciolacu a fost apostrofat, semn că nemulțumirea e mare.
Protestul profesorilor e într-un fel și protestul românului de rând, care a adunat an după an umilință, furie, minciună și multă neputință. Eterna poveste că nu sunt bani e de înțeles până la un punct, e o explicație rezonabilă, dar când afli cum unii negociază șpăgi ca la piață, când pentru alții se găsesc imediat bani te cuprinde deznădejdea.
Greva profesorilor are un iz de revoluție și ar putea deschide drumul altor categorii sociale pentru a-și cere drepturile. Deja vedem amenințări sindicale din zona CFR sau din Sănătate.
Ne putem aștepta la turbulențe de tot felul în perioada următoare. Mă tem că nu e vorba doar de salarii aici, iar din acest motiv tensiunile care s-au acumulat în timp vor fi tot mai vizibile. Intrăm într-o etapă în care din păcate lucrurile pot scăpa de sub control. Politicienii ar trebui să înțeleagă că funcțiile nu se lasă moștenire, că au de respectat un contract cu țara, dar mai ales că puterea nu e veșnică.