„A plecat copilăria noastră!“, așa a scris în comentariu la o postare a Teatrului Luceafărul din Iași pe o rețea de socializare unul dintre sutele de mii de copii de altădată care au vizionat măcar unul dintre spectacolele imaginate de Constantin Brehnescu în cei 71 de ani de activitate artistică.
A intrat în trupa Teatrului de Păpuși de Stat, cum se numea strămoșul Teatrului Luceafărul de azi, la doar un an după înființarea instituției, în 1951. A fost în prima generație de artiști a noului așezământ, pe care l-a slujit atât în sala de mici dimensiuni, cu „groapă“, unde actorii jucau sub nivelul solului pentru ca păpușile mânuite să fie văzute de spectator, din curtea Bisericii Catolice, cât și, din 1977, la Casa Tineretului, iar din 1987 în sediul unde funcționează și azi Teatrul pentru copii și tineret Luceafărul din Iași.
A fost actor, apoi regizor, a scris scenarii, a imaginat scenografii, a fost un artist complex așa cum arta teatrului pentru copii și tineret o cere. Avea o energie interioară specială, inepuizabilă, dublată de o continuă neliniște artistică și de o creativitate care nu l-au părăsit până în ultimele clipe ale vieții.
S-a născut pe 29 decembrie 1934 și a trecut în neființă la 20 mai 2023, lăsând în urmă o superbă moștenire artistică. Peste 300 de creații scenice pentru cel mai sensibil public, cel infantil și tânăr, un public ale cărui reacții nu sunt trucate de convenții sociale, sunt sincere. Generații întregi de adulți în devenire s-au modelat și prin ceea ce a așezat Constantin Brehnescu în spectacolele pe care le-a imaginat.
Spectacolele sale au călătorit în întreaga lume
A fost un inovator, a scos păpușarul în fața paravanului, l-a deconspirat artistic sporind astfel gama mijloacelor lui de expresivitate scenică. Într-o vreme când arta animației era mai Cenușăreasă decât este acum, a vorbit pentru prima oară despre ea ca despre o formă de expresie ce combină în proporții variate cuvânt, actorie la vedere, păpușărie/ obiecte animate, expresivitate corporală. A lucrat nu numai la Iași, ci și la Botoșani, Bacău, Alba-Iulia, Brașov, Constanța, Brăila, Galați. La Damasc a fost invitat să lucreze un spectacol care să inaugureze un nou teatru pentru copii. A participat la numeroase colocvii internaționale de teatru în Franța, Austria, Italia, Rusia, Georgia, Ungaria, Polonia, Bulgaria.
Spectacolele sale au călătorit în întreaga lume, din Statele Unite până în Asia (Iordania, Siria, India, Pakistan) trecând prin Franța, Italia, Belgia, Italia, Turcia, Germania, Austria, unele dintre ele au devenit subiect de analize de specialitate. Publicul e peste tot la fel, indiferent de meridianul planetar, de limba pe care o vorbește. Reacțiile sufletului nu cunosc granițe de nici un fel, afectivitatea e specifică umanului, iar teatrul și poveștile lui o alimentează, așezând artiști și spectatori față în față.
Constantin Brehnescu a acumulat o expertiză impresionantă, din care a transferat cu generozitate și generațiilor mai tinere. A făcut-o la Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescu“ din Iași, ca mentor, transmițând nu numai partea de tehnică păpușărească, dar în egală măsură și pasiunea pentru o artă atât de veche și de generoasă emoțional.
Flacăra aceea interioară specifică marilor artiști
Ca o recunoaștere a contribuțiilor sale artistice, a fost distins, în 2004, cu medalia Meritul Cultural clasa I, iar, în 2022, i-a fost acordat titlul de Cetățean de Onoare al orașului Iași. Multe cronici scrise de-a lungul anilor au evidențiat valoarea creațiilor sale, iar ropote de aplauze i-au răsplătit în cele șapte decenii de activitate eforturile și reușitele creatoare.
Era o prezență dinamică, pozitivă, mereu angrenat în câte un nou proiect, un spectacol, o dramatizare, o carte de memorii. Vorbeam la telefon, „o să vin să vă văd, să mai povestim despre teatru“, îmi zicea. „Să știți că nu stau degeaba, n-am stare, lucrez la ceva, vă aduc să citiți.“ Avea flacăra aceea interioară specifică marilor artiști care îi îndeamnă să comunice cu publicul prin intermediul creațiilor.
Întrebat într-o emisiune de televiziune ce i-ar fi plăcut să facă în viață dacă nu s-ar fi întâlnit cu teatrul, Constantin Brehnescu a răspuns că i-ar fi plăcut să se facă astronom. Îi plăcea să privească spre stelele către care s-a îndreptat acum. O să ne zâmbească, la ceasurile la care reflectoarele celeste se sting, de pe Luceafărul de seară, iar la ceasurile răsăritului, de pe Luceafărul de dimineață! Drum lin în lumină, domnule Titi! Deja ne lipsiți…