Continuăm Jurnalul.
Luni, 12 iunie
O notă de acum cinci ani: „De sărăcime în România se ocupă coaliția PSD/ BOR. E adevărat, dar se ocupă să îi facă la buzunare și să îi țină în beciul piramidei trebuințelor. De sărăcime în România nu se ocupă – de la nivel public – nimeni. Și de aici, întotdeauna, totul. Doamne ajută!“.
O notă de acum patru ani: „Știrea zilei ne vine de la Cernobîl, unde – în urma succesului serialului televizat – descind instagramerii să-și facă poze, îndeosebi selfie-uri. Ar fi prea frumos să… Dar mai bine nici nu mai zic“.
Duminică, 11 iunie
Mă uit așa la Ciucă și nu înțeleg de ce nu e și Viorica general și doctor.
Dacă i-am contopi pe Ciucă și Bode ar ieși, neîndoielnic, tovarășa academician doctor Elena Ceaușescu (savant de renume mondial).
O notă de acum patru ani: „De câte ori îmi trece prin minte că Bucureștiul ar fi fost vreodată locuit de cetățeni cu discernământ, îmi aduc aminte că electoratul local l-a votat entuziast (hei-rup, hei-rup) pe Videanu-Bordură, supranumit în lumea lor Bulă.“
Sâmbătă, 10 iunie
Partea bună pentru Iohannis e că în caz de ceva nu mai trebuie să fugă cu elicopterul de pe CC, el fiind deja în aer.
O notă de acum trei ani: „Forța unui act de cenzură nu stă în a interzice, a arde, a distruge (toate acestea sunt ineficiente), ci în a face să nu mai conteze. Iar aici piața însăși dă strălucite exemple de ce înseamnă domnia gloatelor. Vor fi în continuare vremuri interesante, deși stupide, în societatea sapienșilor“.
O altă notă de acum trei ani: „Ce păcat că nu a prins limba esperanto, în care Codrule, codruțule,/ Ce mai faci drăguțule? se zice Padurele, paduricos,/ Che mas hablos cichiticos?“.
Încă o notă de acum trei ani: „Caut în fiecare zi prin ziare dacă nu apare o harfă cu un pârș de alun și un impiegat de mișcare. Omenirea merită o harfă cu un pârș de alun și un impiegat de mișcare, dar uite că nu apare. De ce ne perpelești, pârșule? De ce nu dai drumul la harfă, impiegatule?“.
Partea bună când îi ai pe Bode și Ciucă în același guvern e că poți să-i schimbi între ei și nu se prinde nimeni, ăăăăăă.
Vineri, 9 iunie
În doar doi ani, Iohannis a reușit dublarea dimensiunii premierului, trecând de la minionul pirpiriu Cîțu la voluminosul Ciucă.
O notă de acum un an: „Mi-am dat seama că supușii tov. gen. dr. analf. plag. Ciucă ar trebui să se numească, desigur, ciuci. Of, sărmană Valahie…“.
O altă notă de acum un an: „Entități care e posibil să fie una și aceeași, atât că nu sunt vlahii foarte atenți: Dinamo și «Naționala», generalul Ciucă și generalul Oprea, Gabi Firea și Nuți Udrea, Bode și Cuc, Câciu și Vâlceanu, Dănuț Andrușcă și România, Klaus Iohannis și Elena Ceaușescu, Sorin Cîmpeanu și Cati Andronescu, Codrin Ștefănescu și Rareș Bogdan, Burleanu și Tăriceanu“.
Încă o notă de acum un an: „Doar mie mi se pare că felul în care cred vlahii, din neam, că «se face economie» e exact felul în care, de fapt, nu se face economie?“.
Și încă una: „Surse: Bode și Ciucă fac un comitet care să facă un comitet care să facă un comitet care să analizeze care e Bode și care e Ciucă“.
Joi, 8 iunie
Doctorul Oprescu face plajă, în loc de pușcărie. Fug pușcăriabilii ca potârnichile și nu-i aduce nimeni îndărăt. Nu sunt bani de salarii pentru profesori, Ciucă ia în volum, vlahii sunt în weekendul prelungit etern, tăt normal.
O notă de acum cinci ani (valabilă oricând): „Nu e vorba că e corupție la vârf în statul român. E vorba că statul român însuși e corupția. Care ucide“.