Două au fost momentele importante ale săptămânii trecute: finalul grevei profesorilor și înscăunarea lui Marcel Ciolacu în fruntea guvernului.
Cele două evenimente sunt de altfel strâns legate. Reintrarea profesorilor la clase a permis majorității PNL-PSD să facă în sfârșit rocada pe care social-democrații o așteptau cu ceva emoții încă de la începutul anului.
Marcel Ciolacu vine premier într-un moment delicat. Nervozitatea socială în România e mai ridicată ca oricând, iar protestul profesorilor a arătat din plin acest lucru. Și alte sindicate pregătesc declanșarea protestelor, fiind doar o chestiune de timp până la greve generale în cascadă în multe sectoare de activitate.
Greva profesorilor mai scoate ceva la iveală. Că protestele au sens câtă vreme revendicările sunt legitime și dacă sunt bine organizate. Presiunea străzii se dovedește a nu fi în van, căci orice putere se teme de un marș cu 20.000 de participanți. Dacă guvernul nu ar fi cedat în fața sindicatelor din educație, greva putea scăpa de sub control, iar consecințele ar fi fost dramatice. Finalul de an școlar ar fi fost pus sub semnul întrebării.
Câștigătorii politici din ultimele săptămâni n-au fost cu siguranță PNL sau PSD. Cei care au punctat au fost cei din opoziție. Un profit mai mic în dreptul USR, o halcă mai mare în dreptul AUR. Greva profesorilor a radicalizat societatea, iar partidul lui George Simion a câștigat puncte, pentru că AUR se hrănește din tensiune. Iar când tensiunea nu există, acest partid o fabrică. De altfel, un sondaj realizat de Sociopol, institut condus de Mirel Palada, arată că beneficiar al contextului este AUR, în timp ce marele perdant e PNL.
Suntem într-o fereastră de acalmie socială, iar între timp s-a și realizat schimbarea premierului. Nicolae Ciucă a părăsit Palatul Victoria, iar la butoane s-a instalat Marcel Ciolacu.
PSD va deconta din acest moment tot ce nu merge bine în această țară. Iar problemele nu se vor rezolva prin simpla rotație Ciucă-Ciolacu. Ratele românilor vor rămâne la un nivel ridicat luni bune de acum înainte, inflația încă va mușca serios din venituri, iar salariile nu vor putea crește la nivelul așteptat de oameni. PSD se roagă probabil ca România să nu intre în recesiune, pentru că această varianta ar agrava și mai tare climatul social.
PSD nu va face nici o reformă până la alegerile parlamentare din toamna anului viitor. E un partid fără prea multe soluții, dar extrem de darnic când vine vorba de clientelă și de electoratul propriu.
Ciolacu știe că orice mutare bruscă în an preelectoral are potențialul de a crește nivelul de enervare. Dar banii s-au cam terminat, nu prea mai e loc de miracole și de fonduri aruncate din elicopter ca în pandemie.
PSD a devenit vioara întâi la guvernare și își va asuma costurile politice.
În tabăra PNL remarcăm o ușoară resemnare. Stenogramele din ultima reuniune a liberalilor arată o paletă largă de păreri, dar și tabere care încă nu sunt clar conturate. Unii îndeamnă la bătaie deschisă cu PSD, alții, dimpotrivă, vor respect față de partenerii de guvernare. Cert este că partidul nu prea știe încotro s-o apuce.
Foarte interesant este punctul de vedere exprimat de Vasile Blaga la o ședință internă a PNL. Omul simte pulsul politic, mai ales că nu e în prima linie în partid și are relaxarea necesară pentru a vedea încotro merg lucrurile: „Nu poți să îți propui să iei la alegeri scor cu doi în față. Nu poți să fii copia PSD și să vrei să câștigi. Trebuie să fii original“.
Pentru PNL urmează un an dificil. Nicolae Ciucă nu e figura care să înflăcăreze masele, iar în plus liberalii nu par să fi găsit vreo temă de atac credibilă pentru anul electoral.
Dacă AUR a câștigat puncte din greva profesorilor, USR este cel care poate acumula puncte în urma bâlbelor și greșelilor la guvernare care inevitabil vor apărea. Electoratul USR poate fi încet-încet reactivat, pentru că, oricât se va chinui PSD să pară partidul modern și pro-european, tot se vor găsi câțiva tovarăși cu carnet roșu care să amintească de vechile practici.
Cu cât ne apropiem de alegeri, cu atât temperatura politică va crește. Va fi o bătălie captivantă și va fi greu să rămâi pe dinafară. Până și europenele, scrutinul de regulă cel mai plicticos, devin interesante. Aceste alegeri nu doar că vor da tonul pentru ceea ce va urma, ci pot reseta întreaga scenă politică.