Generațiile bunicilor și părinților noștri au trăit istoria, dar într-un cu totul alt fel decât o experimentăm în aceste decenii noi, copiii web 1.0, 2.0, 3.0, ai erei inteligenței artificiale. Și mă gândesc, în mod evident, la generația mea, a celor care au astăzi în jur de 40 de ani. Pentru că suntem cei care au amintiri vagi din comunism, dar țin minte sigur foarte viu cenușiii ani ’90 și vremurile în care telefoanele inteligente și computerele nu ajunseseră obiecte la fel de banale precum un frigider sau un aspirator.
În urmă cu mai mulți ani, un profesor drag mie îmi spunea că am ajuns să ținem în buzunarele noastre întreaga capacitatea de calcul a României de dinainte de 1989. Tind să cred că, între timp, un smartphone a ajuns să depășească puterea de procesare a întregului european de atunci.
Doar limitările fizice date de materialele și principiile după care funcționează procesoarele ne dau bătăi de cap, astfel că viitorul va fi al computerelor cuantice, care vor folosi principiile fizicii cuantice, sporind exponențial capacitatea de procesare a datelor. De altfel, o mare problemă a umanității de azi este că stăm pe un morman uriaș de date pe care nu avem capacitatea de calcul pentru a le procesa și pentru a stabili aplicații și concluzii cu sprijinul inteligenței artificiale.
O formă nouă de inteligență pe Pământ
AI-ul, Inteligența Artificială, este un subiect cu adevărat la modă abia de la finalul anului trecut, de când Chat GPT a devenit disponibil pentru publicul larg. Duhul însă scăpase din lampă de multă vreme. Iar, la fel ca în întreaga istorie a omenirii, apariția unei noi tehnologii creează deopotrivă entuziasm și panică.
Diferența fundamentală, de această dată, este că avem de-a face cu o formă nouă de inteligență pe Pământ, care va fi capabilă la un moment dat să dezvolte și conștiință de sine. Un lucru străin pentru un prăjitor de pâine și chiar pentru un laptop (care pare că are propria voință doar când refuză să mai execute comenzile).
Ne vor lua roboții joburile? Vor cuceri apoi lumea și ne vor elimina? Vor folosi guvernele capacitățile AI ca să controleze populația și să îi dicteze cum să trăiască? Sunt întrebări legitime, iar la o parte dintre acestea Parlamentul European a oferit deja câteva răspunsuri, prin promulgarea, în premieră, unei legislații menite să stabilească pe continentul nostru ce se poate face cu AI și ce nu. Un subiect care a trecut fără prea mare băgare în seamă pe tărâmul mioritic, unde înscăunarea Ciolacului a ținut capul de afiș. Poate ar merita de remarcat și faptul că raportor pe Legea Inteligenței Artificiale adoptate de Parlamentul European este un europarlamentar român, Dragoș Tudorache. (De-a lungul timpului mai mulți eurodeputați români, de la diverse partide, au făcut performanță în legislativul european, dar acest fapt n-a contat câtuși de puțin nici pentru cetățenii patriei și nici pentru partidele lor, care de cele mai multe ori nu i-au mai reconfirmat pentru un nou mandat. Ce să-i faci, n-ai ce să-i faci, vorba celebră.)
Există o serie de principii și prevederi absolut esențiale cuprinse în actul normativ și merită amintite, deoarece, de această dată, greoaia UE este în avangarda omenirii și creează legislație pe un subiect încă necopt pe deplin.
În primul rând, UE dorește să se asigure că sistemele AI sunt supravegheate îndeaproape de oameni, că sunt sigure, transparente, nondiscriminatorii și prietenoase cu mediul (evident, se referă la energia pe care o consumă în operare, o altă inovație, tehnologia blockchain, s-a dovedit o consumatoare uriașă de energie electrică având în vedere nivelul imens de date care trebuie procesate).
Nu mai poate fi vorba despre dreptul la informare
Ei, și acum ajungem la riscuri, esența frământărilor tuturor celor care urmăresc îndeaproape fenomenul, dar și a celor care au lucrat pentru a întocmi acest act normativ european. Iar principala interdicție (și cea mai greu de urmărit și contracarat) se referă la capacitatea sistemelor AI de a manipula opinia publică prin inventarea unor fapte care să sune foarte verosimil.
Am văzut deja ce molimă a declanșat fake news-ul creat de oameni, iar acum, cu capacitatea AI de a produce infinit mai mult conținut înșelător și manipulator, ale cărui cusături să fie aproape imposibil de detectat, am putea vedea subminat însuși fundamentul democrațiilor noastre. Atunci când alegerile nu se mai fac în cunoștință de cauză, ci speculând emoțiile oamenilor pe baza unor fapte inventate, nu mai poate fi vorba despre dreptul la informare și la formarea unei opinii corecte.
Un alt risc foarte mare, sancționat prin interdicție de legea europeană, e reprezentat de social scoring-ul. Dacă nu cunoașteți ideea, am rugat ChatGPT să o sintetizeze: „Social scoring este un sistem în care guvernul sau diverse alte entități adună și evaluează informații despre comportamentul social al indivizilor pentru a le atribui un scor, iar China implementează acest sistem prin intermediul «Sistemului de Credit Social», care adună și monitorizează date despre cetățeni, utilizându-le pentru a calcula un scor social care poate influența accesul la servicii și drepturi.
Sistemul de Credit Social din China, așadar, implică adunarea și monitorizarea unui număr mare de date despre cetățeni, inclusiv informații financiare, felurile în care își achită datoriile, istoricul de consum, comportamentul online și chiar interacțiunile sociale. Aceste date sunt utilizate pentru a calcula un scor social pentru fiecare individ. Scorul social al cetățenilor chinezi are un impact semnificativ asupra vieții lor. Un scor scăzut poate duce la restricții în obținerea de împrumuturi, achiziționarea de bilete de călătorie, găsirea unui loc de muncă sau chiar accesul la servicii publice. Pe de altă parte, un scor ridicat poate aduce beneficii, cum ar fi prioritizarea la rezervarea de bilete sau acces la anumite facilități“.
Dar azi trăim deja viitorul
Te trec fiori reci pe șira spinării. Prin legea europeană adoptată săptămâna trecută, o asemenea practică este strict interzisă pe teritoriul UE.
O altă utilizare care va fi interzisă în UE este cea din partea autorităților, în special poliție, când vine vorba despre activități de monitorizare și predicție legate de cetățenii care riscă mai mult să devină infractori. Este o aplicație deja testată, care a folosit surse deschise, precum camerele de luat vederi din locurile publice pentru recunoașterea facială, urmărirea indivizilor fără știrea acestora sau prelevarea de date biometrice. O unealtă pe care orice autoritate polițienească din lumea asta și-ar dori-o, teoretic pentru a preveni infracțiuni, dar potențial generatoare de abuzuri înfiorătoare. Să fie vorba și de un singur nevinovat căruia să îi fie pusă pecetea de potențial infractor ar însemna un precedent pe care, din punct de vedere democratic, nici un stat european nu și-l poate permite.
Documentul amintit, care a devenit lege, conține multe alte prevederi esențiale și probabil că vom reveni la acestea într-un episod următor. Până atunci, putem să ne permitem retrăirea nostalgiei legată de vremurile apuse. Dar azi trăim deja viitorul. Nu chiar așa cum ni l-am imaginat. Căci omenirea are tot timpul marea putere de a se surprinde pe ea însăși.