„În 2019“, scrie publicația „Financial Times“, „studiourile Walt Disney au lansat șapte filme care au câștigat fiecare mai bine de un miliard de dolari la box-office, un lucru remarcabil. Astăzi, Bob Iger, proaspăt revenit în postura de CEO, nu poate decât să se întrebe dacă nu cumva scânteia creativității pâlpâie tot mai slab la studiourile Disney și la studiourile achiziționate de ei, Marvel, Pixar și Lucasfilm“.
În ultima perioadă, brandurile Disney cunosc tot mai mult eșecuri de public cu care nu erau obișnuite. Ultima dovadă că magia Disney nu mai funcționează vine din partea Pixar, studio legendar de animație care, cel puțin până la achiziționarea sa de către Disney, realizase performanța ca fiecare dintre producțiile sale să înregistreze un uriaș succes de public și critică. Supus rigorilor corporatiste de la studiourile Disney și, în special, noilor politici ideologice, cu tot ce presupun acestea, steaua Pixar a început să apună în ultima perioadă. Iar cel mai nou act în această dramă s-a consumat odată cu lansarea recentă a filmului Elemental.
Elemental este cel mai mare eșec comercial din istoria Pixar, un eșec atât de sever, încât mulți încep să își pună serioase întrebări cu privire la viitorul reputatelor (cândva) studiouri de animație. Filmul, care se înscrie, printre altele, în campania accentuată a Disney de promovare a ideologiilor LGBTQ, nu a reușit să obțină decât o sumă jalnică la box-office în primele zile de la lansare, de numai 30 de milioane de dolari, și se anunță, de asemenea, un mare eșec și pe piețele internaționale. Pentru un film despre care se spune că a costat spre 300 de milioane de dolari (producție și promovare), trezirea la realitate este severă și poate însemna pierderi de 100-200 de milioane.
Acest eșec (alături de cel al filmului cu supereroi The Flash, produs de Warner Bros.) este atât de dur, încât nici măcar mass-media americană, complet arondată intereselor marilor studiouri de film, nu îl mai poate ascunde. În presa de la Hollywood abundă încercările de a explica situația și, deseori, așa-zisele explicații ale ziariștilor sunt rizibile.
Teoria conform căreia spectatorii nu mai sunt interesați de filme de animație sau cu supereroi este dinamitată de succesele recente ale producțiilor The Super Mario Bros. și Spider-Man: Across The Spider-Verse care au trecut deja, fiecare, de suma de 100 de milioane de dolari încasări. Și, indiferent de ce cred cu adevărat responsabilii de la marile studiouri, analiștii independenți și, în general, criticii care se exprimă în new media pot da un diagnostic mai precis situației. „De fapt, vedem aici o totală respingere a cestor filme din partea publicului“, afirmă Adrian Enjerher, realizator al popularului canal YouTube Midnight’s Edge. „Respingerea acestor producții se extinde inclusiv la streaming, unde, de exemplu, Disney+ a pierdut milioane de abonați numai anul acesta.“
În ce privește Pixar, studioul a devenit, așa cum remarcă unii, o „fabrică de eșecuri“ în ultimii ani, fiindcă realizatorii lor n-au mai avut un film de succes de la Toy Story 4, în 2019, încoace. Numai anul trecut, Pixar a pierdut peste 100 de milioane cu filmul Lightyear, în vreme ce Walt Disney Animation a pierdut și el cu Strange World, în aceeași perioadă. Ce au în comun aceste filme? Faptul că ele au fost înscrise de șefii Disney în campania de promovare a culturii LGBTQ și au fost promovate ca atare, asta în contextul în care alinierea publică a Walt Disney pe această cale ideologică (relevată mai ales odată cu conflictul cu guvernatorul Ron DeSantis) a fost întâmpinată de părinții americani cu o puternică atitudine de respingere.
Pe de altă parte, se poate spune că sare în ochi un alt adevăr, și anume că Pixar se străduie fără succes să iasă dintr-un impas creativ în care, se pare, a intrat după eliminarea fostului șef și creator al studiourilor, John Lasseter. Acesta, una dintre marile figuri ale animației contemporane, regizor și autor al unor filme precum Toy Story, A Bug’s Life sau Cars, a fost forțat să plece de către șefii Disney în plină campanie #MeToo, după ce a fost acuzat că are o atitudine nepotrivită față de angajate (de fapt, acestea au fost deranjate de faptul că Lasseter obișnuia să le îmbrățișeze). Acum, Pixar este condus de Pete Docter, animator veteran laureat și el, ca și Lasseter, al premiului Oscar, dar care nu poate, se pare, vedea viitorul studiourilor decât ca un șir de continuări, inclusiv un Toy Story 5 și un Inside Out 2. Și, odată ce filmele Pixar au început să semene tot mai mult cu cele produse de alte studiouri, tot mai mulți vorbesc public despre o criză de identitate.
„De fapt“, comentează Adrian Enjerher, „până și o publicație precum «Deadline Hollywood» admite tacit, măsurând audiențele, că Pixar a fost de la început compania lui John Lasseter și că restul nu erau decât acoliții lui. Fără Lasseter nu mai există magia Pixar și e mare păcat că Bob Iger l-a concediat în toiul nebuniei #MeToo pentru îmbrățișări exagerate. Fiindcă una e ca un personaj atât de inventiv ca John Lasseter să facă filmele pe care el și-ar dori să le vadă sau ca Stan Lee să scrie comicsurile pe care el și-ar dori să le citească și alta este ca gașca de activiști și ideologi care fac praf Pixar și celelalte studiouri Disney să realizeze numai filmele pe care ei ar dori să le vadă. Sunt personaje care trăiesc doar în bula lor californiană și sunt complet rupte de restul lumii. Prostiile ideologice pe care le vor aduse pe ecrane deranjează spectatorii de pretutindeni, iar asta explică foarte bine respingerea unui film ca Elemental“.
Până când situația de la Pixar se va remedia poate, în funcție de deciziile pe care șeful Disney, Bob Iger, va fi silit să le ia, rivalii de la Illumination Studios revendică astăzi coroana de regi ai filmelor de animație. În același timp, John Lasseter și-a făcut studiourile Skydance Animation. Ultima lui achiziție este fostul coleg de la Pixar, reputatul Brad Bird (autor al filmelor Incredibilii 1 și 2 și Ratatouille) care va realiza pentru Skydance Ray Gunn, un film de animație SF la care visează de multă vreme.