In tinerete era la concurenta cu James Dean. Daca ar mai fi trait, nu cred ca James Dean ar fi stiut sa imbatrineasca. Parea prea sensibil ca sa reziste. Paul Newman era incasant. A avut suficienta forta ca sa se opuna malaxorului Hollywoodului. Nu s-a pierdut ca „golden boy” in orgii cu starlete blonde si roluri tot mai stravezii. A ramas cu aceeasi femeie 50 de ani, a ales rolurile pe care le-a vrut, nu s-a tradat in nici un fel. S-a copt frumos si demn odata cu virsta, fara a se ofili in spatele ultravioletelor.
Fusese prevazut ca James Dean sa joace rolurile principale din Cineva acolo sus ma iubeste si The Left Handed Gun, dar rolurile au fost luate pina la urma de Newman. Oricum, nici in vis nu ti l-ai putea imagina azi pe Dean in Cineva acolo sus ma iubeste. Au dat amindoi probe pentru La est de Eden, dar James Dean a primit rolul.
O vorba spune: ferice de cei care mor tineri pentru ca nu apuca sa greseasca. Murind, James Dean a creat legenda, dar nici n-a mai apucat sa dezamageasca. Paul Newman a primit o cursa de anduranta pe care a terminat-o cistigator. Nu stiu, nu mi se rupe inima ca s-a dus, pentru ca a avut o viata lunga si a supravietuit frumos si la bune, si la rele (in 1973, unul dintre copiii sai a murit din pricina drogurilor). Stiu ca de cite ori o sa ma uit la filmele lui nici n-o sa pot spune: „Uite-l pe Paul Newman, saracul…”. O data ca figura lui iti inspira orice altceva decit mila. Pe urma, pentru ca ramine prin filmele lui mereu tinar. Nu, nu o luati ca pe o „poezea”. Am revazut de curind Butch Cassidy si Sundance Kid. Ce film! N-am avut o secunda impresia ca poate fi datat in vreun fel (1969 – anul cind a fost facut, desi era una din perioadele cele mai faste ale cinematografului american –, sau altul), sau daca e sa fie datat, atunci numai in secolul al XIX-lea se puteau petrece toate.
„Who are those people?”
…se intreaba Butch Cassidy (Paul Newman) si Sundance Kid (Robert Redford) de mai multe ori in prima jumatate a filmului. Un pilc de calareti se tot tine dupa ei, ca scaiul. Nu ii vezi de la o distanta mai mare de 200 de metri (cu o singura exceptie). Ca in povestirea lui Dino Buzzati, Monstrul Colombre, dar pe invers. La Buzzati, un pescar fuge toata viata de un rechin si, cind deja e batrin si nu mai are suflu, rechinul il ajunge din urma si-i spune: „Of, ce m-ai facut sa alerg. Nu vroiam decit sa-ti dau asta”. Si-i intinde o perla, Perla Marii, care ii ofera celui care o are tot ce-si doreste. Spre deosebire (una nu foarte mare) de eroul italian, cei doi banditi americani fug de propriul lor trecut, de propriile lor fapte care nu-i imping decit spre acelasi deznodamint: moartea. Chiar daca se duc in Bolivia, chiar daca nu mor ucisi de mina celor care-i urmarisera, acei supraoameni, acele „entitati” de care nu putusera scapa.
Paul Newman n-a murit de-a binelea si din pricina acelui final din Butch Cassidy si Sundance Kid care ii ingheata pe cei doi eroi inainte de a fi ciuruiti de rafalele bolivienilor, salvindu-i cumva inaintea clipei fatale, scotindu-i din film (asa cum te salvezi trezindu-te din visele in care esti omorit). M-a deranjat sa citesc ca „fostul mare actor Paul Newman a murit”. Devenise inainte sa moara un mic actor? Devenise „fost” pentru ca murise? Pentru mine, Paul Newman e mare si viu in continuare.