Duminică s-a terminat Rocanotherworld 2023 și, să fiu sinceră, eu deja aștept următoarea ediție. Ultima zi a unui festival care durează cel puțin trei zile, patru în cazul nostru, este întotdeauna cea mai grea pentru organizatori și pentru tot stafful implicat, dar și cea mai nostalgică – pentru că toată lumea ajunge să înțeleagă că se termină un eveniment la care s-a muncit aproape un an.
Situația arată la fel și pentru publicul cu brățară de tip abonament, care a cântat și dansat în toate serile. Organizatorii spun că anul acesta s-au înregistrat cei mai mulți spectatori de când există festivalul, peste 17.000 în total pe parcursul celor patru seri.
Rezerva de energie se epuizează pe parcurs și în ultima seară picioarele se simt grele. Ce bine că a fost zona de lounge, unde se putea sta comod cu o băutură în față! Sau cu o porție de ceva bun de la furgonetele cu mâncare și cu o vedere mai mult decât decentă spre scenă.
La fel de frumos s-a lenevit și pe marginea apei, de unde cupluri sau grupulețe de tineri care au căutat un refugiu mai departe de ochii lumii au privit apusul. Oriunde te-ai fi așezat să te refaci sau să-ți păstrezi energia pentru trupa preferată, se auzea muzica.
Pe de altă parte, cei veniți special pentru trupele acestei ultime seri, adică Coven Clash, HVNDS, Basska și Subcarpați, n-au stat locului o clipă și s-a simțit o ușoară schimbare de public față de celelalte trei seri. De altfel, stilul muzical al acestor trupe este ca o bombă care e pe punctul de a exploda, așadar energia venită de partea cealaltă a gardului a fost pe măsură.
Aș avea o mică remarcă de făcut la adresa trupei HVNDS însă. Poate data viitoare vor evita cuvintele vulgare pe scenă în conversațiile cu publicul, din respect pentru toate categoriile de oameni prezenți acolo. În rest, aplauze, ne-am bucurat și noi, și ei. „La noi, la toate concertele se vine viu și se pleacă viu“, a strigat solistul ca un îndemn pentru fanii lor, ca opus al versului „vin viu, plec mort“. În ritmurile trupei se simte o puternică influență de numetal modern și de sound urban combinat cu trap metal autohton. Altfel spus, băieții fac gălăgie, momentul culminant fiind piesa Cu brigada, când tinerii din public s-au dezlănțuit. Nu degeaba au scris într-un story în care s-au filmat în drum spre festival „Iași, venim, pregătiți-vă să rămâneți fără voce“.
După rebelii HVNDS a urmat trupa Basska, deloc străină publicului din Iași. Cu ritmuri la fel de antrenante pe care nu ai cum să nu te miști nici dacă stai jos, dar mai reggae și funky, aceștia au schimbat tonalitatea serii până la apusul soarelui. Totodată, au făcut tranziția spre Subcarpați, trupa cea mai așteptată de public, cu care de altfel au și proiecte comune, precum melodia 2 focuri.
Când cerul s-a întunecat deja complet, scena a fost acaparată în totalitate de cei care alcătuiesc proiectul Subcarpați. Dacă până atunci publicul stătea răsfirat, în cele douăzeci de minute în care stafful tehnic pregătea ultimele detalii, spectatorii au căutat să ocupe locuri cât mai în fața scenei. „Haideți să facem o înțelegere, uitați că-i duminică și mâine mergeți la lucru. Putem să spunem că-i vineri seara și abia începe weekendul“, și-a încurajat Bean, solistul/ mc-ul trupei, fanii.
Subcarpați este una din acele trupe pe care fie le detești, fie le iubești, o observație strict personală dacă ar fi să iau în considerare discuțiile din cercurile mele de cunoscuți. La Rocanotherworld au fost iubiți și s-a cântat la unison cam toate melodiile lor. „Mi-aș dori să vă aducem pe toți pe scenă să vedeți cum se vede până acolo în spate“, a spus Bean uitându-se admirativ către mulțimea cu mâinile întinse. Deși trupa vine des la Iași, spune el mai departe, mereu se află în public cel puțin 40% din spectatori care n-au mai fost niciodată la concertele lor. Cei care au fost, însă, știau că urmează un show complet.
Momentul delicios al serii a fost când Micha, fiul solistului, a urcat pe scenă și a inițiat un număr de freestyle între doi membri ai proiectului, Motanu și Aforic, făcând și publicul să participe, împărțindu-l în două tabere. „Mulțumim că sunteți alături de folclorul românesc, indiferent că acesta vine de la noi sau nu“, s-a înclinat Bean în fața publicului.
Seara a fost încheiată de un moment emoționant în memoria celui căruia s-a creat festivalul, Dan Ioan Niculescu, cunoscut drept Roca, a cărui moarte a fost un șoc pentru toți cei care l-au cunoscut. Organizatorii și oamenii care au făcut festivalul să existe, împreună cu membrii Subcarpați au venit pe scenă cu lanternele telefoanelor aprinse în întuneric, îmbrățișându-se și legănându-se pe ritmurile lente ale melodiei de fundal. „Un strop de lumânare pentru-aceia care nu mai vin înapoi“, cum spune un vers de la Byron.
Dar seara nu s-a finalizat odată cu ultimul sunet de pe scenă. Fanii și-au așteptat artiștii preferați la gard, sperând să primească un autograf și să se fotografieze cu trupele și, eventual, să schimbe câteva vorbe. Cei mai norocoși au avut ocazia să-i întâlnească în spatele scenei, la o sesiune de meet and greet în urma unui concurs pe Instagram de tip „share, tag, comment“. Deși numărul inițial de câștigători a fost de zece persoane per trupă, pentru cei de la Subcarpați s-a adunat un număr mai mare de fani la gard, iar artiștii au spus că nu se supără să primească mai mulți oameni.
Cosmin, asistent de comunicare pe tot parcursul festivalului, a avut grijă să coordoneze ca un profesionist toată afacerea. A fost cu atenția distribuită în toate părțile, să surprindă un fragment de discuție, un zâmbet sau o privire mai altfel, pentru postările din timpul festivalului în timp ce vorbea la telefon cu echipa sau tasta. Povestește că l-au impresionat cam toți artiștii, pentru că, deși se vedea că erau obosiți după concert, au rămas la sesiunea de discuții cât a fost nevoie și că i-a plăcut energia din spatele scenei. „Mi-au plăcut mult oamenii, să interacționez cu ei la evenimente, de asta fac ceea ce fac. Acum am ocazia să lucrez direct cu media la această ediție, după ce am fost doi ani voluntar. Am încercat să transmit și eu mai departe informația și să vorbesc despre energia oamenilor pe care am simțit-o în backstage. Chiar s-au bucurat mult, mai ales fetele, pe care le auzeam cum se entuziasmau că au făcut poze cu artiștii. Dar cred că e normal, la fel aș face și eu“, spune el.
„Roca a inspirat foarte mulți oameni și a reușit să trăiască în continuare prin oameni“, spune Cosmin, care, deși nu l-a cunoscut niciodată, s-a simțit onorat să-l poată serba așa. Tot Cosmin mi-a dat și vestea că deja s-au pus în vânzare biletele early bird pentru 2024, care pot fi găsite pe site-ul festivalului.