Internațional  -  Dragos Cojocaru  -  

Intrând în sezonul estival al marilor filme de vară, vine și momentul aniversării unor filme care, într-un fel sau altul, au intrat în istorie.

Pe 11 iunie 1993, de exemplu, avea loc premiera Jurassic Park, iar Hollywoodul avea să fie schimbat, din nou, pentru totdeauna. Bazat pe romanul lui Michael Crichton și regizat de Steven Spielberg sub forma unui amestec perfect între filmul de aventuri și cel horror, Jurassic Park nu numai că a de­venit din scurt cel mai de succes film din istorie la vremea res­pectivă, ci a avut un impact asupra lumii cinemaului care se face simțit și astăzi.

Dincolo de talentul de cineast al lui Spielberg, se poate afirma că Jurassic Park este filmul de la care a început dependența cres­cândă de efecte speciale a Hollywoodului, mai ales după noile teh­nologii digitale pentru care acest film, cu dinozaurii lui de sinteză, a devenit cel mai bun catalog de reclamă. Tehnologia era atunci la începuturile ei. De fapt, dinozaurii din film sunt rea­lizați printr-un amestec unic de procedee anima­tronice și ima­gini digitale, iar numai 6 minute de apariție a dino­zaurilor sunt gene­rate pe computer. Dar, pe când Spielberg știa exact dozajul perfect de efect spe­cial, blockbusterele care au urmat, mai ales cele ac­tuale, sunt o dez­lănțuire necon­tro­lată de ima­gini generate pe com­puter, făcute în dauna unei povești bine scrise și a oricărei pretenții artistice.

Tot în această vară mai avem o aniversare, 25 de ani de la pre­miera unuia dintre cele mai tulbu­rătoare filme ale anilor ’90, un film care pare teribil de relevant și astăzi. Regizat de Peter Weir pe scenariul unui specialist în SF cerebral, Andrew Niccol, The Truman Show îl prezintă pe co­mediantul Jim Carrey în rolul lui Truman Burbank, un bărbat a cărui viață ideală este, încă de la naștere, o elaborată realitate vir­tuală, realizată pentru un reality-show televizat, urmărit de zeci de milioane de telespectatori.

Nimeni la vremea respectivă nu avea idee cât de preștient avea să se dovedească The Truman Show în scurtă vreme. Dar, scrie „BBC Culture“, în anii ce au urmat, filmul a ajuns „să personifice o mulțime de anxietăți culturale – de la supravegherea omni­pre­zentă, voyeurismul de masă, la nebunia reality-TV ce avea să cuprindă întreaga planetă“.

The Truman Show, un film oarecum atipic pentru Hollywoo­dul de atunci și de neimaginat în programul blockbusterelor de astăzi, a avut un ecou mare în epocă și s-a bucurat și de un considerabil succes de public, financiar vorbind. Dar, mai mult decât atât, a rămas în conștiința publică.

„Habar n-aveam pe atunci că ne aștepta după colț un tsunami reality-TV“, declară regizorul Pe­ter Weir. „Pe vremea când lucram la film, televiziunea reality abia era născută, cu emisiuni precum The Real World. Formatul olan­dez Big Brother avea să schimbe apoi totul și să creeze un fenomen mondial.“

Weir își amintește că însuși creatorul Big Brother lucra la formatul emisiunii când a fost lansat The Truman Show și, când a văzut filmul, și-a zis că trebuie să se grăbească să lanseze emi­siunea. Succesul ulterior al Big Brother a făcut ca premisa lui Truman Show, ce părea lejer exagerată în 1998, să devină brusc credibilă.

De asemenea, filmul lui Weir tulbură prin faptul că prezintă realitatea (cea în care trăiește personajul principal) drept un construct creat doar de produ­cătorii despotici ai emisiunii. „Aceas­tă ambiguitate între ce este real și contrafăcut se găsește astăzi în miezul a ceea ce este prezentat drept cultură media, de la The Kardashians la Instagram Lives“, scrie „BBC Culture“. „Așa cum pu­blicul cere realitate, așa-zisa realitate ce le este servită e cel puțin dubioasă în autenti­ci­tatea ei, fiind filtrată prin instruc­țiunile produ­cătorilor, reclamă la diverse produse, filtre social media etc.“ „Acceptăm realitatea lumii care ni se prezintă. E atât e de simplu“, spune Cristof, ficțio­nalul creator al emisiunii „Truman Show“, inter­pretat de Ed Harris. „Este“, comentează „BBC Cul­ture“, „un adevăr care în mare măsură definește audiențele secolului XXI. La fel ca lui Truman, ni se prezintă o realitate care, din multe puncte de vedere, este or­chestrată. Lumea pe care a construit-o Cristof este adevărul lui Truman, la fel cum și noi suntem închiși în propriul nostru adevăr, probabil construit special pentru noi“.