„Suplimentul de cultură“ vă prezintă în avanpremieră un fragment din romanul câştigător al Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2023, Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă de Alex Olteanu, în curs de apariție la Editura Polirom.
– Fragment –
— Îmi pare rău pentru întârziere, se blocase browserul, a trebuit să dau restart la calculator.
— Bună, Andrei! Ciudat, și mie mi s-a blocat săptămâna trecută, tot pe Meet. Poate e vreun bug și n-au făcut încă update. Folosești Safari, nu?
— Nu, Chrome. Nu am Mac.
— Așa sunt computerele, se mai blochează. Ce faci? A trecut ceva timp de când n-am mai vorbit.
— Lucram la o diagramă interactivă pentru cursul de regresie liniară, răspunse el, îngrijorat de atitudinea prietenoasă a Jessicăi.
— Ai făcut ceva special de Anul Nou? Am văzut că ți-ai luat concediu.
Mintea lui se porni să scornească o minciună, dar nu avu suficient timp să își imagineze ceva care să îl pună într-o lumină convenabilă.
— Sincer, am stat acasă. Cam trist, recunoscu într-o notă de falsă autoironie și râseră amândoi.
— Nici noi n-am făcut mare lucru. Am fost cu soțul în Panama la părinții lui și am cinat pe la nouă, după care ne-am culcat. Ne-am trezit la miezul nopții să ne urăm la mulți ani, apoi ne-am culcat la loc. Cina a fost însă delicioasă, mama lui Manuel a gătit tacos cu pește.
— Mmm, sună foarte bine, zise el, gândindu-se că viața putea fi la fel de jalnică și în mijlocul oamenilor.
— În concluzie, și la mine a fost la fel de trist, zâmbi Jessica.
Se deschise imediat o prăpastie de liniște bine-cunoscută, o ruptură în conversație care semnala că discuțiile serioase nu mai puteau fi întârziate.
— Andrei, probabil știi pentru ce ne-am întâlnit.
— Să discutăm despre Adrianne, bănuiesc.
— E foarte afectată de întâmplarea de săptămâna trecută și a amenințat că își dă demisia dacă nu vei fi concediat.
— Nu vreau să fiu insensibil, dar mare lucru nu s-a întâmplat. Am discutat despre o idee, ea nu și-a prea găsit argumente și s-a supărat.
— Ne-a spus că ești foarte pornit împotriva diversității și incluziunii, mai ales împotriva identității de gen. S-a plâns că ești incapabil să accepți un punct de vedere opus, că ai – și aici citez – o „masculinitate toxică“, motiv pentru care nu se mai simte în siguranță să lucreze în preajma ta.
— Te rog să nu înțelegi că te atac prin faptul că întreb asta, dar ce înseamnă pentru tine să accepți un punct de vedere opus?
— Înseamnă să asculți. Și să încerci să înțelegi, mai ales. Ne-a spus că n-ai vrut să asculți nimic din ce îți explica.
— Asta nu e deloc adevărat, pentru că i-am răspuns – cum altfel i-aș fi putut răspunde dacă n-aș fi înțeles? Ea voia însă să fiu de acord. Asta înseamnă pentru ea să accepți un punct de vedere opus, nu e vorba despre ascultare și înțelegere. Dar așa se poartă o discuție, unul explică de pe o poziție de autoritate și celălalt e pur și simplu de acord? Mi-a explicat că genderfuck e un gen sau că o persoană poate avea trei genuri în același timp. Așa o fi, doar că astea sunt niște idei care contrazic tot ce știu eu despre lume și nu poți să te superi că nu le accept cu ochii închiși, în secunda doi.
— Înțeleg, dar lasă-mă să-ți explic unde ai greșit. Luna trecută am avut un interviu de angajare cu un designer de produs care mi-a spus că e verangender. Mi-a zis că genul ei e ca o particulă cuantică și se schimbă ori de câte ori e identificat. Am zis „Wow, cât de interesant! Mai am multe de învățat despre diversitatea genurilor!“ și am trecut mai departe. Fie vorba între noi, mi s-a părut absurd ce mi-a spus, dar n-am devenit combativă, cum ai făcut tu. Înțelegi care e problema ?
— Bun atunci, să presupunem că am greșit. De unde vine totuși gravitatea asta care ne face să vorbim despre concediere? Așa rău e să crezi altceva decât colegii?
— În momentul ăsta există o inerție foarte puternică în domeniul corporatist pentru promovarea diversității și incluziunii. E o zonă roșie și nu poți face ceea ce ai făcut tu. Pe subiectele astea nu se dezbate.
— Totuși, nu am negat Holocaustul, doar am discutat dacă există sau nu o sută de genuri. Mi-e greu să înțeleg toată sensibilitatea și cenzura, dezbaterea e ceva atât de banal într-o democrație, încât…
— O companie e departe de a fi o democrație, îl întrerupse ea. Nu poți spune chiar orice când ești la lucru. De ce ai voie să spui unele lucruri, iar altele nu, asta e altă discuție. Companiile se aliniază cu ultimele tendințe. Clienții și angajații vor să audă că există genderfuck, compania le spune că există genderfuck. Dacă vrei libertate de exprimare, atunci industria corporatistă nu e pentru tine. Nici măcar mediul universitar nu îți mai oferă privilegiul ăsta.
Jessica îi părea un om cameleonic – acum era un apărător al companiei și al lui Adrianne, iar în clipa următoare îi făcea confidențe și se punea într-o poziție vulnerabilă față de el. Se gândi că apropierea ei era mai degrabă strategică, un mic șiretlic învățat de ea din bestsellerurile pentru corporatiști.
— Să înțeleg că sunt concediat…
— Andrei, noi te apreciem foarte mult ca designer. Ești constant, ne putem baza pe tine și ultima evaluare de performanță vorbește de la sine.
Această periere gratuită nu putea fi decât o încercare de a mai atenua din șoc – „Îmi pare extrem de rău – și, repet, ești un designer extraordinar –, dar ești concediat“, urma să anunțe Jessica.
CARTEA
Câștigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2023
Andrei, antieroul romanului, este blocat într-un job rutinier pe care îl face de acasă. Locuiește singur și are puțini oameni în viața lui, iar aceștia de cele mai multe ori își fac simțită prezența doar online, într-un cadru formal. Departe de a fi mizantrop sau resemnat, el caută compania și afecțiunea celorlalți, dar soluțiile pe care le găsește nu sunt dintre cele mai inspirate și îl conduc la situații atipice, uneori conflictuale, alteori înduioșătoare, dar de cele mai multe ori comice.
AUTORUL
Alex Olteanu (n. 1 septembrie 1993, Târgu Jiu) este prozator și scenarist. A debutat în 2019 în „Revista de Povestiri“ cu proza scurtă A Professional Loser, cu care a câștigat concursul de povestiri al revistei. A câștigat Full Moon Script Contest în cadrul festivalului de film TIFF 2022. Face fotografie de stradă și studiază regia de film, explorând mai multe mijloace de a spune o poveste.