În vara care a trecut, Barbara „Barbie“ Oppenheimer, o bunicuță din Statele Unite, fostă profesoară la Boston University, s-a bucurat fără să vrea, pentru o scurtă perioadă, de o neașteptată faimă, când numele ei s-a dovedit a fi sinonim cu denumirea dată de media și public senzației sezonului, adică dublul succes la box-office-ul de vară al filmelor Barbie și Oppenheimer.
Doamna Barbara este o rudă îndepărtată a celebrului savant J. Robert Oppenheimer, personajul principal al biografiei semnată de Christopher Nolan, unul dintre cele două filme care s-a bucurat de cel mai mare succes în ultimele luni. De partea cealaltă, Barbie, transcriere feministă și puternic ideologizată a universului păpușilor Barbie, a triumfat, la rândul lui, în clasamente. Doamna Barbara a văzut și a apreciat ambele filme.
Dublul succes al celor două filme, lansate concomitent, este redutabil, iar media a identificat în ele imediat un adevărat fenomen popcultural ce a fost denumit Barbenheimer. Internetul a generat o cantitate imensă de meme pe această temă, dar, din punctul de vedere al industriei cinematografice, Barbenheimer a fost eroul verii. „Destroyer of worlds, savior of cinema“, s-a extaziat, de exemplu, revista „Vox“. Aceste două filme, diametral opuse, au salvat cu adevărat nu atât arta cinematografică, cât balanța de încasări a Hollywoodului care, în lipsa lor, s-ar fi confruntat cu o dezolantă realitate.
Pe de o parte, era de așteptat ca Oppenheimer să fie un succes de casă, Christopher Nolan fiind unul dintre ultimii (poate chiar ultimul) regizor de la Hollywood capabil să atragă hoarde de spectatori în săli, păstrând, în același timp, și statutul de creator. De cealaltă parte, apelând la o foarte controversată politică ideologică, Barbie a reușit să devină un uriaș succes, ceea ce nu este o regulă pentru producțiile care au încercat să adapteze cinematografic francize de jocuri și jucării. Dar filmul regizat de Greta Gerwig, cu peste un miliard de dolari încasări la nivel mondial, a devenit cel mai rentabil film realizat de studiourile Warner Bros, detronând precedentul record deținut de The Dark Knight, film regizat de Christopher Nolan!
Această poveste va avea și urmări neașteptate, după ce producătorul Charles Band, șeful studioului Full Moon Features, specializat în serii B parodice și filme horror, a anunțat că va lansa, cât de curând, filmul Barbenheimer, o replică dementă a fenomenului, în care păpușile pun la cale distrugerea patriarhatului cu ajutorul unei bombe atomice.
Dincolo de parodii și încasări, insistența cu care media oficială (de foarte mulți ani redusă la rolul de „Pravda“ pentru conglomeratelor corporatiste care dețin și cele mai mari studiouri), a insistat pe fenomenul Barbenheimer a avut ca scop și ascunderea unui adevăr neplăcut. Anume că, în lipsa acestui dublu succes, balanța de încasări a marilor studiouri ar fi fost negativă în această vară. Practic, în vara lui 2023, în cel mai lucrativ financiar sezon pentru lansarea de filme, majoritatea blockbusterelor produse la Hollywood au avut parte de eșecuri usturătoare. Dezastrele financiare, abil mascate pentru publicul neatent cu cifre menite să sugereze un succes inexistent, dovedesc din plin falimentul politicilor marilor studiouri care au reușit să avarieze serios, probabil pentru mulți ani, branduri considerate până recent imbatabile precum Marvel sau Lucasfilm. Până și noul episod din seria Mission: Impossible, Dead Reckoning; Part One, considerat a fi un succes sigur grație calității francizei și a prezenței pe afiș a lui Tom Cruise (probabil ultimul mare superstar de la Hollywood), a fost un eșec financiar și a adus o pierdere de 40 de milioane de dolari studiourilor Paramount. Dar, dacă Tom Cruise poate să invoce în apărarea sa concurența lui Barbenheimer, Disney, deținătorul Marvel Studios și Lucasfilm, nu mai poate ascunde adevărul. Ultimele producții Marvel au fost eșecuri (minus Gardienii Galaxiei 3) iar dezastrul ultimului Indiana Jones, de neimaginat cu câțiva ani în urmă, consfințește distrugerea totală a brandului Lucasfilm în mandatul lui Kathleen Kennedy.
Nu în ultimul rând, pentru presa mainstream Barbenheimer mai poate reprezenta și o încercare de a masca un alt adevăr care convine extrem de puțin atât marilor studiouri, cât și forțelor politice și ideologice din spatele acestora: existența Sound of Freedom.
Acesta este un film minuscul prin comparație cu blockbusterele verii, realizat de studioul independent Angel, după ce ani de zile a fost blocat la Disney și apoi anulat din motive ideologice. Cu Jim Caviezel în rolul principal – interpretul din Patimile lui Hristos și unul dintre cei mai detestați (datorită credinței lui catolice) actori americani de către establishmentul hollywoodian –, Sound of Freedom prezintă povestea reală a lui Tim Ballard, fost agent al guvernului SUA, care luptă contra rețelelor de pedofili ce fac trafic cu copii peste tot în lume. Filmul s-a dovedit a fi un succes neașteptat, cu o rată de profit uriașă, mult peste multe dintre filmele verii: la un buget de 14,5 milioane de dolari, el a adus încasări de peste 190 de milioane. Grav este că această poveste reală despre pedofili i-a deranjat foarte tare, din motive care pot fi imaginate sau presupuse, pe criticii de film și pe cei care le plătesc salariile. Dimpotrivă, publicul american a fost de partea filmului, dovedind încă o dată falia tot mai largă dintre spectatori și cei care produc divertismentul. Sound of Freedom poate reprezenta o posibilă direcție pentru cinema în viitorul apropiat, cea a producțiilor independente, dar mult mai racordate la spectatori decât monstruoasele blockbustere hollywoodiene. Care nu mai au nimic în comun, nici pe departe, cu arta cinematografică și care au devenit complet, așa cum doresc stăpânii Hollywoodului, doar niște „produse“.