Actualitate  -  Laura Cozminca  -  

Dacă Ștefan cel Mare ar trăi în vremurile de astăzi… probabil și-ar ține calendarul bătăliilor la îndemână pe o tabletă, într-un Google doc. Așa și-a imaginat scenaristul ieșean Sebastian Bădărău un Ștefan actualizat și a pus totul pe hârtie, într-un scenariu de film pe care l-a dat apoi cu toată încrederea pe mâna regizorului Vlad Cepoi. Șoim se numește și a fost transformat într-o producție experimentală pusă pe picioare de o echipă locală într-un timp foarte scurt și cu resurse limitate.

Șoim este un proiect cinematic independent, filmat în totalitate la Iași și în împrejurimi, finanțat de Primăria Iași prin intermediul unui program anual de finanțare pentru evenimente culturale. Acesta a fost scris inițial ca un episod pilot pentru un sitcom despre Ștefan cel Mare și despre acea perioadă, inspirat de parodiile istorice realizate de grupul umoristic britanic Monty Python. Dar, cum au înțeles că anvergura proiectului ar fi prea mare pentru posibilitățile de finanțare existente în acest moment, producătorii s-au decis să-l transforme într-un lungmetraj ce va fi consumat ca atare, ca o comedie istorică.

„Filmul inițial va avea cam jumătate de oră. Trebuia să fie un episod pilot dintr-un serial, dar după ce am terminat filmările ne-am dat seama că un episod, ca să-l facem cum trebuie, adică să avem o echipă completă și să fim plătiți cum trebuie, ar trebui să fie bugetat undeva la 30-40.000 de euro pe episod. Asta ar fi imposibil, așa că ne-am hotărât să facem un lungmetraj, iar acesta să fie începutul. Vor fi aceste 30 de minute și vom prezenta produsul parțial către diverși investitori, să-i convingem să finanțeze și restul filmului, adică încă 50-60 de minute“, spune Vlad Cepoi.

Sebastian Bădărău a lucrat la scenariu timp de trei ani și jumătate pornind de la un set de glume cu tentă istorică pe care le tot adunase, apoi a reușit să formeze o echipă „cât de cât profesionistă“ pentru a-i da viață. Doar echipa de filmare a însemnat 20 de oameni cu tot cu voluntari, însă Vlad spune că echipa extinsă implicată în proiect înseamnă 41 de oameni.

„Eu am scris scenariul pentru că îmi plăcea ideea de a ne redescoperi istoria, care în ultima vre­me nu mai este prea abordată la nivelul scriiturii. Aveam o tradiție a filmului istoric care a încetat undeva prin anii ’80, pentru că genul acesta de film este foarte greu de făcut la nivel de producție. Totul costă foarte mult, de la locații până la costume și cascadori. Am simțit oarecum nevoia – și cred că ideea are potențial – ca, după o pauză atât de lungă, să revenim la astfel de filme, dar pentru un public tânăr, de azi. Noi adaptăm poveș­tile astfel încât să fie destul de moderne. Chiar dacă avem un context istoric, avem și genul de poante legate de lucrul la birou, care, evident, ies puțin din acel context istoric“, spune Sebastian Bădărău despre filmul în care este și actor, interpretându-l chiar pe Ștefan cel Mare.

Într-adevăr, din replicile personajelor se desprinde un amestec de limbaj popular cu accente moldovenești, plin de satiră și anglicisme. E-mail, climax, vrei să-mi vezi agenda, politically correct sau brunch cu omologi sunt doar câteva din aceste expresii, iar Ștefan pare mai degrabă un director cu treburi foarte importante de rezolvat pe plan profesional decât un conducător de țară și neam.

„Pentru mine s-au îmbinat natural. Tocmai că eu am pornit inițial de la poante, aveam în minte un set de glume, toate în context istoric, pe care le-am acumulat și le-am pus sub umbrela lui Ștefan cel Mare. Când am început scenariul mi-am dat seama că nu o să pot să o țin doar în bancuri, până la urmă oamenilor trebuie să le dai o poveste, mai ales la un scenariu de jumătate de oră, pentru că altfel poate deveni plictisitor. Dezvoltând personajele, s-au creat și poveștile, care sunt naturale, și atunci s-a transformat într-un fel de Game of Thrones. Avem intrigi, povești de dragoste care au căzut natural pe scheletul acestor glume. Nu am simțit niciodată că mă forțam sau căutam ceva anume, ci doar urmăream situația și simțeam ritmul când trebuie să cadă o glumă. Câteodată nu-mi venea gluma, dar știam că sigur acolo trebuia să vină ceva, mai ales când trebuia amortizat un moment dramatic“, arată Sebastian Bădărău despre textul său.

În acest scenariu, Ștefan este surprins ca un antierou, „adică un erou care nu-și dorește asta“. Intriga este anunțată chiar din prima scenă, e vorba de faptul că vin și atacă turcii, dar pe parcurs vedem că domnul nu este pregătit pentru asta. La acel moment duce o viață cât de cât bună, pentru el este o perioadă de liniște și pace. Nu este pregătit și nici nu vrea să fie pregătit, dar, în urma presiunilor pe care le resimte, personajul descoperă că există forțe exterioare care îl amenință, cum există și trădările din palat, iar atunci este silit să-și pună mantia de erou și salvator.

„În viață trebuie să iei o decizie când ajungi hăituit într-un colț, nu mai poți să stai indiferent ca Elveția. Mi-a plăcut această transformare a personajului, care la început este ușor idiot, plictisit, nu are nici un chef, ca mai apoi să găsească puterea interioară de a se schimba și de a schimba un pic și lumea“, astfel descrie Sebastian Bădărău personajul pe care l-a schițat și pe care îl interpretează.

Legat de contextul istoric, Sebastian precizează că acesta este destul de bine respectat, ceea ce înseamnă că situațiile prezentate sunt bazate pe realitate, însă și-a lăsat imaginația să creeze dialogurile și situațiile savuroase menite să stârnească râsul.

„Ideea este că eu am vrut să reprezint un fapt istoric doar prin umor și gafe vizuale, nu am vrut nici un moment dramatic, pentru că este o comedie. Aceasta a fost și provocarea, pentru că întotdea­una există tendința de a mer­ge spre partea adevărată, istorică. Momentul în care simțeam cârma trasă într-o parte, încercam să aduc balansul cu mai multe poante. Sunt și momente în care avem mici tensiuni, dar care se termină printr-o glumă sau o parodie după un videoclip muzical“, declară scenaristul.

Film independent cu buget limitat

Realizatorii au avut la dispoziție zece zile și patru locuri pentru a realiza filmările unui fragment de film cu o durată de 30 de minute. S-a lucrat contra timp, cu un decor improvizat din multe elemente realizate manual sau adunate de prin casele fiecăruia. Etapa de filmare s-a încheiat la capătul lunii august, urmând ca în octombrie să se înceapă montarea propriu-zisă. Vlad Cepoi speră ca până la finalul anului să reușească să organizeze o vizionare publică.

Despre inițiativă în sine, crede că a fost o provocare pentru toată lumea, provocare pe care a acceptat-o cu inima deschisă. „A fost un proiect incredibil de ambițios din partea lui Sebi, chiar și doar să se apuce de scris la scenariu, știind ce resurse sunt în Iași. Dar mi-a plăcut provocarea“, ne spune.

Din punctul său de vedere, cel mai greu a fost transpunerea geografică a unei perioade medievale folosind resursele locale actuale. Astfel, a reușit să identifice patru locuri unde s-au filmat cele 14 secvențe din care este alcătuit filmul: Baia Turcească, Grădina Botanică, Conacul Petre P. Carp din Țibănești și curtea Mănăstirii Dobrovăț.

„La scena de la Mănăstirea Dobrovăț vom folosi magia cinematografiei și vom mai adăuga niște turnuri astfel încât să arate a cetate, iar la Țibănești am improvizat curtea lui Ștefan. Ne-a servit cumva spațiul să păcălim ochiul cât de cât, să pară un decor medieval, dar bineînțeles că, dacă vede cineva care chiar știe istorie, nu va crede. N-am avut o soluție mai bună. La Baia Turcească am plasat curtea lui Mahomed și am avut mare noroc de faptul că s-au terminat recent lucrările de renovare. Am mai avut noroc și de Alexandru Grigoraș, cel care s-a ocu­pat de decor, a transformat spațiul aproape din nimic. Grădina Botanică ne-a servit drept decor pentru grădinile lui Mahomed. Acolo am avut situații amuzante cu sunetul, pentru că cineva care locuiește prin apropiere are găini și le-am prins la cotcodăcit, ceea ce se aude și pe filmare. Am fost și contra timp acolo, deoarece pierdeam lumina naturală, se mai făceau și niște teste de sunet pe stadion, pentru că urma să fie un concert. În ultima jumătate de oră am tras patru cadre și fugeam cu camera dintr-o parte în alta“, po­vestește Vlad despre provocările pe care le-a întâmpinat în cele zece zile de filmat pe repede înainte.

Ca orice proiect finanțat prin programe culturale, unde fondurile vin greu, neajunsurile s-au observat încă de la început. „În primul rând, nu am avut bugetul pentru o echipă în adevăratul sens al cuvântului. Radu Afloarei, de exemplu, făcea patru joburi. Pot spune că am avut un echipaj chiar foarte scheletic. Și așa însă, toată lumea s-a dedicat întru totul proiectului și nu s-a pus problema că n-au venit bani. De multe ori nici n-am avut apă pe platoul de filmare. Am filmat la 45 de grade în seră, era să leșine Ra­du, nu a fost ușor deloc.“

Despre filmul pe care l-a regizat, Vlad Cepoi spune că, deși nu i se pare „un produs de festival de film, este un exercițiu onest de comedie produs“ pe o scenă culturală destul de anostă, unde multe proiecte independente mor. „Mie scena din Iași în general mi se pare foarte apatică și publicul la fel. Puținul public în general vine dintr-un exercițiu de mondenitate. Un foarte mic procent din publicul actual merge efectiv pentru teatru în sine, altfel nu-mi explic de ce au pierit atâtea încercări de teatru independent. Dacă aveam un public pasionat într-adevăr de teatru, atunci nu mureau. Teatrul Fix a fost chiar în centru vreme de cinci ani, nu trebuia un efort suplimentar și avea spectacole chiar foarte bune. La fel și Teatrul din Stejar, care avea spectacole foarte bune, dar se jucau cu maxim 20 de oameni în sală.“

Care e morala poveștii și de ce ar trebui vizionată această parodie

Sebastian a camuflat în textul său metafore ale unei societăți cât se poate de actuale, extrapolând simpla dinamică pe care Ștefan o are în familia sa. Așadar, nu este doar un film istoric despre bătălii sau viața în cetate.

În Șoim se abordează trei povești în paralel: povestea principală, adică cea a atacului și a războiului, povestea de cuplu, însemnând relația lui Ștefan cu soția, și relația părintească, cea a fetei lui Ștefan cu părinții. „În special temele acestea umane m-au interesat foarte mult și, chiar dacă nu acesta este mesajul principal, cred că vor fi mulți care vor identifica această situație în care copiii nu petrec atât de mult timp cu părinții. De aici se desprinde și ideea singurătății sau ideea abandonului emoțional“, ne spune scenaristul filmului.

Dezvăluind câteva fragmente din scenariu, el povestește că există o scenă în care Ștefan nici măcar nu știe ce vârstă are fiica lui: „O ceartă pe nevastă-să și îi spune că nu așa ar trebui să se comporte o fată de 13 ani, iar soția îi răspunde că are 18 de fapt“. Cu toate astea, există o dragoste a lui Fănică față de fiică, dar circum­stanțele nu sunt prea bune, situ­ații regăsite mult prea des și în prezent: „Mulți părinți nu au timpul pe care și l-ar dori pentru copiii lor. De multe ori, copiii care suferă de neglijență emo­țională se luptă cu sentimentul de abandon și mai departe în viață, când sunt deja adulți“.

Legat de relația de cuplu pe care o portretizează în film, Sebastian spune că „în acest scenariu, deși este o parodie, sunt multe situații între Ștefan și soția lui în care habar nu au cum să comunice unul cu altul. El ba este absent, ba când vine este obosit, ea are propriile nevoi care nu sunt împlinite.“ Așadar, făcând o com­parație cu situația cuplurilor moderne, problema nu este numai iubirea sau lipsa iubirii dintre parteneri, ci faptul că întotdea­una intervin factori exteriori care atacă acea iubire sau alți factori de nivel psihologic.

„Sub pretextul istoric se ascund de fapt teme prezente. Am simțit nevoia să fac un film prezent, pentru că dacă l-aș fi făcut doar istoric n-aș fi avut public. Așadar, aș spune că problema este un pic mai complexă, dincolo de divertisment, chiar dacă tendința ar fi de a asemăna scenariul cu ceva tipic Divertis sau Vacanța Mare. Am mizat pe faptul că lumea va fi atrasă de bancuri la început, ca apoi ușor-ușor să se piardă în poveste“, arată Sebastian Bădărău legat de proiectul Șoim.

Echipa

– Producție: Artes/ Alexandra Radu

– Regie: Vlad Cepoi

– Scenariu: Sebastian Bădărău

– Decor: Alexandru Grigoraș

– Costume: Raluca Iosub

– Machiaj & coafură: Amalia Bucur

– Coregrafie: Beatrice Volbea

– Gaffer & grip: Radu Afloarei

– Gaffer & grip assistant: Vasea Onel-Marcu

– Sunet: Alex Popa

– Montaj: Octavian Șaramet

– 1st AD: Robert Vlad

– Echipamente cameră și lumini: Cinevision

– Distribuție: Sebastian Bădărău, Ovidiu Ivan,

Octavian Jighirgiu, Bogdan Horga, Cosmin Dănilă, Diana Roman, Ioana Aciobăniței, Theodor Ivan, Daniel Onoae, Dumitru Florescu, Adrian Marele, Ionuț Cornilă, Nucu Ionescu, George Gușuleac, Cosmin Manoliu, Beatrice Volbea, Vasilica Bălăiță, Leonard Petrași, Petre Sapojnic, Andi Biholar, Raul Ungurianu, Fabian Toderică, Andreea Strătulă, Amalia Bucur, Maria Blaga, Robert Vlad.

Galerie foto