Pe 10 septembrie 1993, primul episod al serialului Dosarele X debuta la televiziunea americană. Aproape peste noapte, el s-a transformat într-o franciză cu unsprezece sezoane TV, două sute optsprezece episoade, două filme, un serial derivat (The Lone Gunmen), un serial ce pare legat de același univers (Millenium), jocuri video, albume de muzică, benzi desenate și alte produse de merchandising. A rămas cea mai longevivă serie SF produsă de postul FOX și cea mai de succes serie dramatică a acestuia. Spre sfârșitul anilor ’90 era cea mai profitabilă emisiune de televiziune din America (conform revistei „Fortune“, 1998). Serialul i-a transformat pe David Duchovny și Gillian Anderson în vedete.
Poate mai important, revista „Time“ l-a recunoscut drept „punct de referință cultural“ al anilor ’90, fiindcă Dosarele X s-a transformat foarte repede după premieră într-un fenomen popular. Temele și subiectele seriei create de Chris Carter, care aduceau în prim-plan neîncrederea în guvern, conspirații, folclor, ufologie, credință și spiritualitate, au rezonat cu societatea occidentală confuză după încheierea Războiul Rece. De asemenea, succesul serialului s-a suprapus cu apariția internetului și a culturii acestuia, inspirând o proliferare de site-uri pentru fani, în timp ce serialul în sine i-a făcut pe entuziaștii rețelelor, pe hackeri și pe nerds să devină un nou tip de erou pe care marele public îl putea priza. Multe dintre sloganurile serialului au intrat în vocabularul contemporan, de la „Trust No One“ la „I Want to Believe“ sau „The Truth is Out There“.
Dosarele X este creditat și azi ca unul dintre cele care au reușit să schimbe televiziunea. El a fost difuzat în timpul unei perioade fascinante de tranziție pentru TV. Producții precum Miami Vice și Twin Peaks puseseră deja bazele seriilor mai complexe estetic și tematic, scrie BBC. Dosarele X a pornit cu această nouă libertate – creatorul Chris Carter a remarcat adesea că el și colaboratorii săi își propuneau să facă un minifilm în fiecare săptămână, o sarcină dificilă într-un sezon de 20-25 de episoade –, dar foloseau încă multe dintre tehnicile și metodele TV deja testate. Dosarele X a construit, spre deosebire de seriile tradiționale din epocă, o adevărată „mitologie“, un fir narativ (cel legat de conspirația OZN) care parcurgea întreg serialul, alternând cu episoade de sine stătătoare, de tip „monstrul săptămânii“, dar și cu episoade cu tematică paranormală care nu se încadrau cu exactitate în cele două categorii anterioare.
În sine, în 1993, Dosarele X și eroii săi erau foarte diferiți de ceea ce propunea în general universul televiziunii. „Eroii serialelor tradiționale apărau America de o amenințare externă, în timp ce Mulder și Scully se temeau de puterea din interior. Extratereștrii nu erau o metaforă pentru dușmanii Americii, ci reprezentau misterele universului, lucrurile pe care nu le înțelegem, Dumnezeu, o forță care ar putea să conducă lumea, fie ea bună sau rea. Din acest punct de vedere Dosarele X este o operă mistică, nu una politică“, spune astăzi producătorul Frank Spotnitz.
Tot Sponitz amintește că la TV în anii ’90 „nu eram luați în serios. Monștrii și extratereștrii erau considerați lucruri pentru copii. Seriile serioase se concentrau pe polițiști, medici și avocați, punct. Dosarele X a avut un impact nu doar asupra popularității operelor de gen – mult înainte ca Lost, în aceeași direcție, să se acopere de glorie –, dar și asupra unei abordări cinematografice a regizării serialelor“. Cu toate acestea, Spotnitz nu crede că Dosarele X a schimbat atât de mult televiziunea: „Toată lumea vrea să copieze Clanul Sporano, nu pe noi“.
Mulți comentatori de astăzi consideră remarcabil faptul că Dosarele X s-a dovedit o serie „preștientă“ prin faptul că pare să fi anticipat foarte bine climatul paranoic al lumii de azi, „haosul acestor vremuri postadevăr“. „Sezoanele originale se inspirau din fricile colective ale acelei ere, dar și noi, astăzi, intrăm într-o eră nou, neexplorată, caracterizată de o irealitate crescândă, de supraveghere guvernamentală și paranoia. Chiar Chris Carter scria într-un editorial din 2021 că trăim vremuri nesigure, în cursul cărora adevărul se poate dovedi greu de aflat. Dar, dacă ultimii doi ani ne-au învățat ceva, este faptul că adevărul nu mai reprezintă de multă vreme același lucru pentru toată lumea“, scrie revista „Daze“. „Poate că adevărul există încă dincolo de noi, dar, probabil, nu este ceea ce credem noi.“
Revista „Le Temps“ remarcă faptul că, în vreme ce seria lui Chris Carter serbează 30 de existență, peste două luni se vor împlini 60 de ani de la asasinarea lui John F. Kennedy. Trauma uciderii unui președinte american a fost unul dintre evenimentele esențiale din care s-a hrănit cultura pop ce a alimentat Dosarele X. Ce au în comun serialul și tragicul eveniment de la Dallas: „sfidarea adusă de întrebările fără sfârșit și fără răspuns“.