Continuăm Jurnalul.
Sâmbătă, 9 septembrie
Dacă ar face vlahii liniște o clipă, așa frumos s-ar auzi cum se duce Marcel cu țara în cârcă pe apa sâmbetei.
O notă de acum doi ani: „Florin Cîțu e, de fapt, Superman în izmene, după o săptămână la Vâlcea, la păcănele“.
Vineri, 8 septembrie
La noi, la români, e o vorbă înțeleaptă din bătrâni: muncă multă – bani puțini.
O notă de acum cinci ani (acum probabil că nu mai sunt nici măcar cinci mii): „Nu am o statistică, dar instinctul îmi spune că nu sunt cinci sute de mii de carpato-danubiano-pontici care să aibă și altă preocupare în afară de deliciile mațelor și amenajări interioare. Așa am ajuns astăzi aici“.
O notă de acum patru ani: „Singura șansă a Dăncilei să-l învingă pe Plăvanul Voiajor în întrecerea celor destoinici să-i conducă pe bunii români e să-și schimbe numele în Hildegard Müller“.
Ciolacu vorbind despre principii are ceva din farmecul discret al Cicciolinei evocând beneficiile castității.
Joi, 7 septembrie
Contribuția lui Iohannis constă în faptul că n-a fost Ponta sau Dăncilă.
Rupe Iohannis șaua cu munca. Mă tem de burn out, Doamne ferește.
Cum zice acest frumos proverb bulgăresc pe care tocmai l-am inventat: „Capul gol al conducătorilor – buzunarul gol al poporenilor“.
Companiile aeriene au luat-o și ele pe uleiul mindfulness-ului: important e drumul, nu destinația e importantă. Așa că mergeți și voi pe jos.
Miercuri, 6 septembrie
A avut dreptate Iohannis cu pas cu pas. Uite că, într-adevăr, ușor-ușor a văzut toată lumea.
Contribuția dronei constă în faptul că a căzut aici.
De fiecare dată când un vecin se dedă bormașinii la șapte dimineața cred că e un semn de la cel de sus și încep să mă gândesc la Dumnezeu, la mama aproapelui și la țara noastră.
O notă de acum cinci ani: „Știu că pare greu de crezut, dar sibienii cu care am vorbit erau de părere că era mai bine pe vremea lui Iohannis, când era Iohannis primar aici, la Sibiu, adică. N-am putut să nu le dau dreptate. Am mai pus și omul degeaba pe atâtea drumuri“.
Ofer gratis unei trupe de hardrock acest nume de formație: Rășina Epoxidică (Epoxy Resin pentru piața internațională). Cu plăcere.
O notă de acum patru ani: „Eu sunt oricum genul care agreează melodramele și mă topesc interpreții de coveruri, bluesmanii de prin cârciumi de pe străzi secundare, băieții și fetele cu chitare neacordate. Cum și de ce? Această interpretare permanentă a perfecțiunii imaginate, căci ei cântă doar șlagăre, mi se pare o căutare nobilă a unui adevăr de negăsit, deci emoționant… Îmi plac mult mai mult ratările glorioase și Inside Llewyn Davis e printre filmele mele preferate. Îi prefer pe cei care nu reușesc să aibă succes la mase. Dar nici asta nu înseamnă nimic“.
Are președintele nostru așa o limbă de lemn că mă mir de fiecare dată cum nu-i cade rumeguș din gură când mestecă la clișee cu dânsa.
O notă de acum un an: „La noi, la români, e o vorbă frumoasă: Ciucă nu știe carte“.
Cel mai mult îmi place atunci când vine politrucul vlah cu un „proiect“ demn de un țăran medieval: trecem iarna. Competență, viziune, profesionalism, bravo. Acum e rândul lui Ciolacu să-i treacă pe vlahi iarna.
O notă de acum un an: „Citesc o știre superbă din natală: un bărbat și o femeie, care aveau interdicție de a se apropia unul de celălalt, prinși împreună la furat la Sinaia & mă gândesc, nu știu de ce, la penele și pesede“.
Marți, 5 septembrie
Nu știam de unde îl știu: Ciolacu e Dăncilă cu barbă și fără coc.