S-a intimplat asa: in 2005 am terminat de scris al doilea roman, Trimisul nostru special. Singura chestie care-i intirzia publicarea era o prefata. Cum Paul Cernat pomenise intr-un interviu chiar din acea perioada ca e curios sa vada ce o sa fac dupa Ce se stie despre ursul panda, mi-am permis sa-i atasez la un mail Trimisul nostru special, cu rugamintea sa-i scrie o prefata, daca are timp si daca romanul i se pare ca merita. Atit. Nu i-am cerut sa ma menajeze. Si nici nu credeam ca e posibil asa ceva din moment ce fiecare dintre noi isi respecta profesia. Iar personal nu ne cunosteam si nici nu cred ca schimbaseram vreodata doua vorbe. A iesit o prefata la care sotia mea a exclamat: „Esti sigur ca nu ti-ai
scris-o tu?!“.
Eu m-am bucurat ca prostul. Insa am avut totusi prezenta de spirit sa-l rog pe Paul Cernat sa renunte la fraza de incheiere, care suna – citez aproximativ, ca am sters-o de-atunci, dar sint sigur ca nu modific cu nimic sensul: „S-o spun?… O spun: Lazarescu e cel mai talentat autor sub 35 de ani din literatura romana“. Mi s-a parut – si prefatatorul mi-e martor – o exagerare.
In citeva articole publicate recent in „Observator cultural“, Paul Cernat revine cu rectificari care ma fac sa cred ca mai toata prefata a fost o cumplita exagerare, facuta „din ratiuni de incurajare“. Ii multumesc lui Paul Cernat si pentru incurajari (desi nu cred ca mi-au facut vreun bine si, franc, nici nu mi le doream), si pentru opiniile sincere exprimate acum in „Observator“. Cum insa romanul meu se mai afla in librarii insotit de prefata cu pricina, mi se pare onest sa avertizez eventualii cumparatori macar in privinta celor mai mari exagerari, introducind urmatoarea erata:
• In loc de „la 31 de ani, prozatorul iesean e deja o certitudine“ si de „autorul e un maestru al dialogurilor, unul dintre cei mai inzestrati pe care-i avem“ a se citi „nu are inca forta si anvergura asteptate“.
• In loc de „nici o stridenta, nici o afectare teribilista, nici un bruiaj tezist…“ a se citi „imposibilitatea prozatorului amintit de a depasi formula minimalista, precum si badinajul sau juvenil“.
• In loc de „profesionalism – evident atit la fiecare intorsatura a frazei, cit si la nivelul constructiei mari a romanului“ si de „Trimisul… poate fi citit de doua ori, de zece ori cu aceeasi savoare, fara a avea sentimentul ca
i-ai epuizat cit de cit semnificatiile“ a se citi „nu e constructie majora, ci bricolaj inteligent“, caracterizat prin „deficitul (real) de forta si de anvergura compozitionala“.