Oare electoratului, poporului – sau cum le-o mai spune oamenilor aia de care partidele politice n-au habar –, electoratului, zic, i-o pasa cit de cit de disputele astea ideologice? Eu cred ca nu. Dar nici nu merita sa le pese. Crede oare cineva ca vreunul dintre partidele noastre romanesti are vreo doctrina? A, ca am crezut cu totii odata asta, sigur, inteleg! Eram tineri si naivi. Acum ne-am maturizat – si ne-am maturizat urit.
Ca sa fac o comparatie simplista, spatiul politic autohton a inceput sa semene cu spatiul fotbalistic. Nu e vorba doar de faptul ca jucatorii (adica politicienii) se porcaie unii pe altii, fac smenuri, triseaza, aranjeaza meciuri (legi) si isi creeaza gasti. Felul in care se organizeaza si se administreaza cluburile mi se pare identic. Politic Club PNL, Politic Club PDL sau Politic Club PSD s.cl. nu au nici un fel de doctrina, nici un fel de etica politica sau de viziune ideologica. Sint doar niste echipe care joaca exact acelasi fel de joc, se zbat sa ramina in Liga I, adica in Parlament, si, daca se poate, la guvernare. Jucatorii se transfera intr-o vesela inconstienta de la o echipa la alta, doar ca sumele platite pentru transfer ramin mai intotdeauna necunoscute.
Arbitrii autohtoni fac si ei parte din joc, iar in confruntarea cu echipele din strainatate (Comisia Europeana, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Banca Mondiala) mincam intotdeauna bataie, dar macar ne injuram copios adversarii.
Doctrinele insa… sint sublime, putem zice, dar lipsesc cu desavirsire. Sigur, asta daca nu punem la socoteala vechea doctrina „Pune laba pe ciolan!”. Sa fie oare, de exemplu, liberalii din PNL niste adevarati liberali? Nimic din masurile luate in ultimele luni nu arata asa ceva. Mai mult, sub presiunea PSD-ului si a spaimei ca vor pierde alegerile, au declansat un val de masuri populiste, prin care sint gata sa dea mai multi bani la oricine, doar-doar vor cistiga simpatia votantilor. Bani la incalzire, bani la politisti, bani la profesori, bani la tot cartierul… Ca banii astia exista sau nu ori ca asistentialismul desantat nu e deloc in ton cu liberalismul si nici nu e justificat de bugetul Romaniei, asta nu i-a mai interesat deloc. Orice, doar sa respecte doctrina ciolanului.
Nu altfel au facut social-democratii pe vremea cind erau ei la putere. Au declansat o serie de masuri liberale, impinsi de la spate de Uniunea Europeana, constienti de faptul ca ratarea admiterii in U.E. i-ar face sa nu-si mai poata urma doctrina – tot cea cu ciolanul. In prag de alegeri insa au lansat si ei un val de masuri populiste, justificate – chipurile – de ideologia social-democrata. Doar ca daca se uita cineva la felul in care au evoluat cele doua guvernari, adica una de stinga (2000-2004) si alta de dreapta (2004-2008), o sa remarce ca ele seamana izbitor: fara proiecte de anvergura in afara celor impuse din exterior, fara viziune, fara logica, dar cu o rapacitate si o goana dupa posturi ce confunda stinga cu dreapta. Fiindca, sigur, ciolanului nu-i pasa daca e apucat cu stinga sau cu dreapta.
Nu altfel vor face democrat-liberalii. Sau oricine ar ajunge la putere in Romania. De-aia sint rizibile toate discutiile astea despre doctrine si programe. Partidele politice romanesti sint doar etichete. Forme fara fond. Si-au scris niste programe fiindca asa cerea legea. Dar nu pot fi obligate sa le si respecte. Mai ales ca nici nu cred ca ar fi in stare sa o faca. Daca Partidul National-Liberal s-ar declara miine de orientare socialista, Partidul Social-Democrat s-ar anunta liberal sau chiar libertarian, iar Partidul Democrat Liberal s-ar proclama nationalist, sint gata sa garantez ca in politica romaneasca nu s-ar schimba absolut nimic. Guvernul ar functiona la fel si ar face aceleasi lucruri, clientelismul ar prospera nestinjenit, s-ar fura la fel de mult, iar Parlamentul ar da aceleasi legi revoltatoare ca si pina acum. Si, da, toti ne-ar vrea binele si ne-ar face in continuare rau.
De fapt, Romania a schimbat doar fatada. In profunzime a ramas la situatia de dinainte de 1989: exista un singur partid, cel pe care electoratul il numeste Ei. Ei, cei de la putere, Ei, cei care fac ce vor. Restul e gargara. Nu mai sint grupati sub umbrela PCR, ci s-au divizat in mai multe grupulete si culori, dar sint tot Ei. Cei pe care ii doare in cot de Noi. Intr-o asemenea situatie orice discutie doctrinara e ridicola.
Punem pariu, de exemplu, ca, oricine ar veni la guvernare dupa noiembrie 2008, in toamna lui 2012 se vor mari pensiile, salariile profesorilor si ajutoarele de incalzire…? Vorbim peste patru ani.