„Suplimentul de cultură“ vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul Feluri de a fi. Dincolo de inteligența umană de James Bridle, traducere din limba engleză de S.G. Drăgan și Dan Bălănescu, în curs de apariție la Editura Polirom.
– Fragment –
Robert Marsham a fost un proprietar englez de pământ și un naturalist care acorda o atenție deosebită lumii din jurul lui, iar pe 14 decembrie 1735, pe când se plimba pe moșia sa din Stratton Strawless, din Norfolk, a auzit un sturz cântând. Sturzii-cântători cântă pentru a-și marca teritoriul și o fac în toată perioada, începând cu sfârșitul toamnei până la Anul Nou. Auzind sturzul cântând în ziua aceea din decembrie, Marsham a început să se întrebe dacă exista o legătură între data primului lui cântec și alte manifestări ale lumii naturale. Notându-și data, s-a hotărât să acorde o mai mare atenție subiectului.
În anul următor, Marsham a început să țină o evidență continuă a primelor semne de primăvară. Mai întâi a fost prima rândunică, care, în 1736, a sosit la Stratton Strawless pe 10 aprilie, a 101-a zi a anului (1736 a fost un an bisect). Doi ani mai târziu, plimbându-se prin Europa, și-a notat când a sosit prima rândunică la Piacenza, în Italia (20 martie: a 79-a zi a anului), și când a înflorit păducelul la Nîmes, Franța (14 aprilie: a 104-a zi). În 1739, întors în Norfolk, și-a extins jurnalul pentru a include sosirea cucului (a 120-a zi) și a privighetorii (a 126-a zi), primele frunze de sicomor (a 65-a zi) și încolțirea acelei plante atât de importante pentru fermierii din Norfolk, napul (a 63-a zi). Douăzeci de ani mai târziu, încă în depline puteri, observa și nota cu atenție ivirea ghiocelului; înmugurirea stejarului, mesteacănului, castanului și carpenului; sosirea caprimulgilor călători; și primii pui de cioară-de-câmp.
Marsham a murit în 1797. În anul următor, jurnalul a fost scris de mâna fiului său – tot Robert –, care a continuat să facă însemnări până în 1810, adăugând rapoarte despre vreme și temperaturile zilnice. După o pauză de aproximativ cincisprezece ani, următorul Robert a preluat ștafeta. Apoi jurnalul Marsham a continuat, aproape neîntrerupt, în secolul XX, până la moartea lui Mary Marsham, stră-stră-strănepoata primului Robert, în 1958.
Astăzi, Marsham este recunoscut drept întemeietor al disciplinei numite fenologie, după grecescul φαίνω, care înseamnă „a arăta, a apărea sau a scoate la lumină“. Fenologia se ocupă de aspectul lucrurilor nu în sens vizual sau estetic, ci temporal: nu cum apar lucrurile, ci când apar. Astfel, fenologia presupune să acorzi atenție, de-a lungul timpului, lui aici și acum.
Întinderea jurnalului Marsham peste decenii și generații aduce la lumină o lentă modificare a Pământului: o modificare pe care acum o știm produsă de activitatea umană, dar care, până recent, a avansat prea lent pentru a fi sesizată de un singur observator. Între 1850 și 1950, jurnalul arată două tendințe clare. Una este că, pe parcursul unui secol, s-a manifestat o creștere lentă, dar sesizabilă a temperaturilor medii, mai ales în lunile de iarnă. Cealaltă este că această observație se corelează cu comportamentul plantelor și animalelor: frunzele de stejar, de pildă, apar ceva mai devreme în fiecare an.
Aceste observații sunt acum repetate în alte locuri și nu doar de oameni. În Groenlanda, migrația renilor karibu este guvernată de durata zilelor. Primăvara, pe măsură ce zilele cresc, turmele de reni încep să se deplaseze spre interiorul continentului, spre locurile lor de pășunat și de reproducere. Dar, din cauza temperaturilor în creștere, acum descoperă că plantele pe care sunt obișnuiți să le pască deja au înflorit și s-au uscat, rezultatul fiind că populațiile de reni karibu se reduc. Acesta este un exemplu de dezechilibru fenologic: desincronizarea unor elemente cândva complementare în aprecierea perioadei de timp, cu rezultate devastatoare. Dependența noastră de imaginarea antagonistă și mecanică a timpului – de la ceasul industrial la procesorul de calculator – ar putea fi considerată un alt dezechilibru fenologic: un apel neplăcut și, în cele din urmă, înăbușitor la o cronologie non-umană, de anti-viață. Dar trebuie să ne mutăm cu toții la Vermont și să respingem integral posibilitățile unei gândiri diferite prin intermediul tehnologiei?
Jurnalul Marsham, care ne oferă o primă imagine a schimbărilor fenologice, nu este doar o realizare a observației, ci și una a tehnologiei: în acest caz, simpla tehnologie a jurnalului. Ne arată că există alte modalități de utilizare a tehnologiei bazate pe timp care ne extinde, nu ne restrânge capacitatea de observare și sfera de interese. Punându-și observațiile pe hârtie, membrii familiei Marsham au transformat atenția conștientă în date, permițându-ne să vedem schimbările petrecute în natură. Este ceva foarte diferit de viziunea noastră obișnuită de astăzi, privind datele ca fiind ceva care, odată colectate, transformă subiectul într-un obiect imuabil de analiză numerică și exploatare socială. Jurnalul Marsham nu este o relatare a invariabilității, ci una a schimbării. Este și un exemplu de atenție sporită: folosirea instrumentelor pentru lărgirea și extinderea viziunii noastre în timp și spațiu, astfel încât să fim mai adaptați la scara mai largă a lumii cu care interacționăm.
CARTEA
În ultimii ani, am observat cu toții avansul rapid al inteligenței „artificiale“, ce pare ceva mult mai straniu decât ne-am imaginat. Totodată, devenim conștienți de prezența altor inteligențe, care au fost alături de noi dintotdeauna, fără să le luăm în seamă. Aceste entități sunt animalele, plantele și mediul înconjurător. În Feluri de a fi, James Bridle examinează modurile fascinante și diverse de a exista pe Pământ. Ce putem învăța din aceste forme diferite de inteligență și de personalitate și cum ne putem schimba societatea pentru a trăi mai armonios unul cu celălalt și cu lumea non-umană? De la oracole grecești la caracatițe, păduri și sateliți, Bridle spune o poveste cu totul nouă despre ecologie, tehnologie și inteligență. Trebuie, susține el, să dezvoltăm definiția acestor termeni pentru a construi o relație semnificativă și liberă cu non-umanul, una bazată pe solidaritate și diversitate cognitivă.
AUTORUL
James BRIDLE este autor, artist și editor. Eseurile sale despre artă, politică, cultură și tehnologie au fost publicate în numeroase reviste și cotidiene, printre care „The Guardian“, „The Observer“, „Wired“, „The Atlantic“, „New Statesman, frieze, domus“ și „ICON“. New Dark Age, cartea sa despre tehnologie, cunoaștere și sfârșitul viitorului, a fost publicată în 2018 și tradusă în peste 12 limbi. În 2019 a scris și a prezentat pentru BBC Radio 4 serialul în patru părți New Ways of Seeing. Lucrările de artă și instalațiile sale sunt prezente în galerii și instituții ca V & A, Whitechapel Gallery, Barbican, Hayward Gallery și Serpentine, precum și în expoziții din întreaga lume și pe internet.