Jurnalul merge mai departe, ca vântul din Vama Veche.
Luni, 2 octombrie
Brandul de țară e grajdul de la Otopeni – sosiri, cel mai scârbos loc din România, poarta de intrare în infern, unde carpato-danubiano-ponticii trag vânturi ca alde Cumpănașu-n live pe tik tok și se împung ca berbecii pentru dreptul de a sta mai iute la coadă în traficul din „oraș“.
O notă de acum doi ani: „Unul dintre șlagărele de odinioară ale propagandei era nemuritorul «Ceaușescu tot ce face/ face pentru pace». Iar pe Ceaușeasca o drapaseră în viu în titluri academice, diplome, ordine, merite, să nu se mai vadă golul, dar golul tot se vedea. În ziua de azi, alde Iohannis e și el împăiat cu titluri și dedulcit la premii, mărgele colorate, tichie de mărgăritar pe capul chel de democrație al președintelui. Iar agitpropul contemporan decorează frumos, internațional. Acum tot ce face ăsta face pentru statul de drept, punți face, unește estul cu vestul, moțul cu nimicul, e altceva. Ia-i, însă, distincțiile și o să vezi abisul. Vidul absolut. Un om care nu e în stare să meargă pe stradă doi pași, pas cu pas, fără un securilă care să-i țină cârma, dacă-l duci în Berceni și-l lași acolo nu mai știe să se ducă acasă, face botic de rață și trântește paltonul. Nu, că și vlahii sunt de vină. Să moară și ei în timpul programului, plus că vinerea e zi scurtă, mai e și naveta, păi, chiar așa, ne batem joc“.
O altă notă de acum doi ani: „Ce ar trebui să facă președintele după șapte ani de bugetărit și relaxare? Să se ducă pe jos până la Sibiu, să sape o groapă adâncă, până în fundul pământului vlah, să-l coboare doi sepepiști în dânsa cu frânghiile și să stea acolo o peroadă, până la sfârșitul timpului. Aia ar trebui să facă, să nu se mai știe nimic de el și grandioasa sa impostură cu moft“.
Ar fi frumos ca Iohannis să primească Premiul Nobel pentru Impostură.
Iohannis are meritul indiscutabil de a fi oricând o alegere mai bună decât V.V. Ponta sau V.V. Dăncilă. Dar această calitate o au și izmenele mele.
Nu spun că am zburat mult, dar președintele cu prima doamnă mi se par de la copii și juniori. Iar dacă eram stewardesă eram deja la pensie de cinci ani.
Duminică, 1 octombrie
Adorabil cum se înflăcărează vlahii la fleac. Parcă ar fi guguștiuci.
Au făcut vlahii ce au făcut și au făurit o țară frumoasă ca Ciolacu și deșteaptă ca madam Steer.
O notă de acum cinci ani: „Ca un spirit de glumă amară, singurul proiect politic care mă mai animă e unul secesionist întru completa neatârnare, autonomie, independență, suveranitate și tot ce trebuie a Regatului Întregii Oltenii și Teleormanului de Nord. Capitala poate să fie sau poate să nu fie la Căcâna“.
Vești bune! Rămânem consecvent altfel: omenirea îi dă ghes cu inteligența artificială, carpato-danubiano-ponticul n-are treabă, la adăpostul nesecatelor rezerve de prostie naturală solemn el se îndreaptă neabătut înapoi în peșteră, Doamne ajută.
E simpatică permanenta, lăutăreasca întâlnire a hoților cu proștii din țara valahilor, atât că e permanentă, deci plictisitoare ca un ospiciu doldora de monomani, șnapani, talibani și cimpanzei cu bani.
Sâmbătă, 30 septembrie
Prea mulți oameni mediocri sau pur si simplu imbecili trec drept valori în Romania. Și de aia avem societatea pe care o avem, de o râd și bulgarii și curcile.