Statele Unite ale Americii au bifat un moment istoric în politica lor superagitată din ultimii ani, prin concedierea intempestivă a speaker-ului Camerei Reprezentanților, Kevin McCarthy. Este un moment cu adevărat epocal, în condițiile în care McCarthy, republican, a fost îndepărtat și cu voturile a șase colegi din propriul său partid, care deține majoritatea voturilor în urma alegerilor din 2022 (așa-numitele midterms elections).
Ar fi putut fi salvat, este drept, de către democrați, însă relația șefului Camerei cu partidul minoritar nu a fost chiar una presărată cu trandafiri, în condițiile în care McCarthy a avut de navigat între facțiunile mai moderate și cele mai radicale din Partidul Republican. Și a reușit să o facă până acum chiar cu succes, când a călcat prea grav pe bec pentru gusturile facțiunii radicale. Mai precis, în urmă cu două săptămâni a evitat acel moment rar, dar nu imposibil, în care guvernul federal rămâne fără bani în conturi.
Pericolul oricum nu a trecut, căci peste nici o lună guvernul american se va vedea din nou în situația de a risca să nu mai poată onora plățile, dacă Congresul nu va acționa. Practic, guvernul nu mai poate autoriza nici un fel de plăți. Cum se ajunge în acest punct, imposibil de imaginat în vreun stat european, de exemplu? Ține de „frumusețea“ sistemului politic american, în care Congresul are puteri reale asupra ramurii executive și îi poate cenzura acțiunile, în special prin intermediul bugetului. Guvernul american (condus de președinte, care joacă și rolul de premier) se poate împrumuta pentru a-și derula activitatea până la un anumit nivel, stabilit prin lege de Congres. Evident, și la americani lucrurile funcționează pe bază de deficit bugetar – și chiar este unul pe steroizi – datoria publică totală a SUA este de circa 33 de trilioane – ați citit bine, trilioane! – de dolari, reprezentând 122% din PIB-ul lor.
În fine, când tu ești cel care tipărești moneda forte a lumii, dolarul, nu se pune problema ca cineva din lumea asta largă să nu accepte să te împrumute, spre deosebire de noi, de România, care n-avem tiparniță de dolari (nici măcar „la penețe“), și dacă înregistrăm deficite bugetare mari avem fondurile europene înghețate, apoi nimeni nu ne mai dă bani pe datorie din simplul motiv că se gândește serios că riscă să nu îi mai vadă vreodată înapoi. Sau dacă ne împrumută, o face la dobânzi astronomice. Și când nu mai găsim în piață nici banii cei mai scumpi, atunci vine FMI cu ceva bani, dar și reforme de ne sună apa-n cap.
Revenind la americani și la cum a ajuns speaker-ul Camerei Reprezentanților să fie concediat prin votul a doar șase colegi ai săi, trebuie să amintim că în era post-Trump spațiul public american nu doar că a continuat să fie foarte divizat între retorica republicană și cea democrată, ba chiar polarizarea din societate pe teme politice s-a acutizat. În partidul republican avem acum diferite grade de intensitate de trumpism, de la cei care se tem să deschidă gura împotriva fostului președinte și practică autocenzura și până la cei care, deși membri ai Congresului, proferează cele mai trăsnite teorii ale conspirației și, pe cale de consecință, se bucură de toată atenția media.
Și republicanii, dar și democrații fac astăzi politică având în minte diversele curente de opinie din societate, create prin social media și prin presa partizană. Nimeni nu mai vorbește cu propriul său cap, deoarece asta pe de o parte i-ar asigura marginalizarea și dispariția din politică, iar pe de alta nu s-ar circumscrie unuia din diversele curente de opinie aflate la mare căutare. Care numai de opinie nu sunt, pentru că nici unii nu ar accepta nici în ruptul capului vreun argument din partea cuiva din tabăra adversă. Nu se mai ascultă de mult unii pe alții și poate că, în realitate, nici nu au făcut vreodată vreun efort în direcția asta.
Așadar: șase congresmeni republicani, din zona hardcore trumpistă, care și-au dorit ca guvernul să rămână fără bani, s-au simțit trădați de propriul lor lider din Congres atunci când a făcut o înțelegere cu democrații (care au președintele, deci și guvernul) și l-au lăsat fără job. Spuneam, este un fapt fără precedent în istoria recentă și mai îndepărtată ca un partid care are majoritatea într-una din camerele Congresului american să forțeze debarcarea unuia dintre ei din înalta funcție de speaker. A făcut-o fără să se gândească prea mult la consecințele politice asupra propriului partid, dar și al guvernării în general.
Se aude destul de des de posibilitatea unui gouvernment shutdown, dar, în practică, este un eveniment mai rar. Ultima dată s-a întâmplat în timpul președinției lui Donald Trump, de la finalul anului 2018 și până la începutul anului 2019 (35 de zile), când guvernul era republican, iar Camera Reprezentanților avea majoritate democrată. Pare că a venit vremea plății cu aceeași monedă.
Jocul de-a plafonul de îndatorare se desfășoară cam așa: când partidul care deține majoritatea în Cameră este de altă culoare decât cel care are președintele și guvernul, primul solicită administrației „prea cheltuitoare“ să mai taie din… risipă. Urmează un dans cam până în preziua în care FED (trezoreria) nu ar mai avea voie să dea bani executivului, fiecare parte mai cedează câte ceva de ochii propriului electorat, de obicei nimic grav, se votează ridicarea plafonului de îndatorare și toată lumea își vede mai apoi de treabă. În rare ocazii, ghilotina chiar cade. Parcurile publice se închid, la fel ca și multe alte servicii cu publicul. Are ceva din aerul unui cataclism, prin impactul asupra piețelor financiare, economia fiind afectată serios în aceste perioade.
Desigur, nu s-ar fi ajuns la demiterea speaker-ului dacă în 2022 republicanii ar fi câștigat de o manieră categorică alegerile. În Camera Reprezentanților, aceștia dețin 222 de locuri, față de 213 democrații, ceea ce le oferă o majoritate foarte fragilă, în care jolly joker-ii radicali trumpiști au ajuns să facă legea și să-și folosească drept armă de șantaj voturile. Și, cel mai probabil, luna viitoare își vor vedea visul cu ochii, anume să lase guvernul lui Biden fără bani până le va oferi niște concesii pe care le vor considera rezonabile pentru ei (dacă există așa ceva, sau oricum vor merge pe ideea de a face cât mai multe pagube). Următorul speaker al Camerei are nevoie și de voturile lor pentru a fi investit, iar aceștia, cel mai probabil, se vor asigura că vor înscăuna doar un personaj care este dispus să le îndeplinească dorința fierbinte de a produce un gouvernment shutdown. Altfel, s-a văzut, îl pot evacua rapid și trece la următorul.
Ținând cont de impactul pe plan mondial al economiei americane, putem spune că șase nebuni au luat ostatice nu numai SUA, dar și o parte din planetă.