Vizita lui Volodimir Zelenski în România ne-a arătat exact cum stăm și cam cine se plasează de partea Occidentului și cine sunt vajnicii susținători ai Rusiei.
Exponentul nr. 1 al Moscovei? Diana Șoșoacă. Pe locul doi: George Simion și AUR. Urmează câțiva analiști abonați la sindrofiile Ambasadei Rusiei, dar și televiziunile care le găzduiesc aberațiile.
Zelenski a venit miercurea trecută în România. S-a întâlnit cu președintele Klaus Iohannis, cu premierul Marcel Ciolacu, cu președintele Senatului Nicolae Ciucă și urma să țină un discurs în parlamentul României.
Discursul n-a mai avut loc, iar bărbații politici care conduc statul român au arătat cât de slabi sunt, în timp ce instituțiile au demonstrat nu doar lipsă de decizie, ci teamă de-a dreptul. Totul a pornit de la afirmațiile amenințătoare ale Dianei Șoșoacă făcute în aceeași zi că va face scandal dacă Zelenski vine în parlament. Diana Șoșoacă a ajuns să decidă cine ține discursuri în parlament și cine nu are ce să caute la tribună. Hilar, dar și revoltător în același timp.
Autoritățile nu au recunoscut că ar fi anulat intervenția președintelui Ucrainei din parlament. Până și Zelenski a dat dovadă de diplomație, spunând că nici nu avea pregătit vreun discurs, dar că data viitoare se va adresa parlamentului.
Este clar că s-a decis la nivel înalt ca Zelenski să ocolească plenul parlamentului. Dar cine o fi luat hotărârea cu pricina? O fi președintele Klaus Iohannis? Cu siguranță că a fost informat despre schimbarea de ultimă oră în programul șefului de stat ucrainean. Premierul Ciolacu? Nu era treaba lui și nici nu cred că s-ar fi băgat pentru a-l opri pe șeful de stat al Ucrainei. Atunci cine? Serviciile secrete de la București? Serviciile prezintă de regulă situația din teren, dar decizia e până la urmă tot în mâna politicienilor.
Atunci șeful Senatului, Nicolae Ciucă? Ei, din acest punct încep speculațiile. Ciucă o cunoaște bine din Senat pe guraliva Șoșoacă, posibil să-i fi luat în seamă amenințările. Ba chiar să se fi speriat de-a binelea că ar putea ieși mare tărăboi. Aș înclina mai degrabă către o decizie la nivelul Parlamentului, adică Senat și Camera Deputaților. Evident că șeful statului a fost informat, cum probabil că vestea a ajuns și la urechile lui Ciolacu înainte de a fi rostogolită în spațiul public. În orice caz, decizia de a-i refuza lui Zelenski prilejul de a vorbi în parlament și astfel de a se adresa românilor este un gest greu de înțeles.
Președintele Ucrainei a rostit discursuri mai peste tot în Europa, iar în România, țară care îi este aliată, nu poate face același lucru.
E un semnal de slăbiciune transmis nu doar aliaților noștri externi, ci și în plan extern. Mesajul e clar: cine face scandal are câștig de cauză, indiferent dacă are sau nu dreptate. Cine e cu gura mare îl domină pe cel cu rațiunea.
Sigur că Diana Șoșoacă era pregătită să facă scandal. Cum probabil că și unii parlamentari de la AUR erau chitiți să provoace dezordine. Dar mai există autoritate în România? Poți amenința cât și cum vrei, fără să te întrebe nimeni de sănătate? Nu putea fi evacuată Șoșoacă din plen dacă ar fi provocat dezordine? Care e limita de jos a democrației și de unde începe haosul?
Episodul de la vizita lui Zelenski la București ne arată cam ce atmosferă irespirabilă vom avea în următorul an, până ce vom termina șirul celor patru rânduri de alegeri. Scrutinul pentru Parlamentul European va fi primul din cele patru, iar miza e cu mult peste ceea ce pare la prima vedere.
Va fi extrem de important nu doar cine ajunge în forul de la Bruxelles, dar și câte procente vor lua AUR și SOS. La cum decurg ostilitățile în acest moment, mă tem că vom primi două vești proaste în iunie 2024, când sunt programate alegerile europene: AUR va obține peste 20 la sută, iar SOS, partidul Dianei Șoșoacă, va trece și el pragul.
Se anunță o bătălie între Europa și cei care o contestă, iar pentru noi este esențial să trimitem cât mai puține figuri anti-UE la Bruxelles.
Problema e că partidele vechi, precum PSD sau PNL, încep să fie tot mai hulite de public, iar românii simt că momentul răzbunării se apropie. Partea proastă e că votul la mișto sau din frustrare naște monștri populiști, fără soluții, dar cu gura mare.