Faptul că telefonul suna mult mai rar a fost semnul cert că Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr 2023 s-a încheiat. Și nici avertizoarele de WhatsApp si Messenger nu mai bâzâiau non-stop. Doar pentru testimoniale scurte și mulțumiri, info că invitații au ajuns cu bine acasă. N-am resimțit oboseală în zilele de eveniment, adrenalina te ține în priză, îți concentrează toate resursele și le canalizează spre ce ai de făcut.
Oricât de bine planifici totul, nu se poate să n-apară neprevăzute. Neprevăzutele bune sunt în regulă. Neprevăzutele care-ți complică existența de organizator te solicită imaginativ. Trebuie să găsești soluția cea mai potrivită în secvența de timp adecvată, să reacționezi rapid. De pildă: deși s-au schimbat fișele tehnice, spectacolul companiei Key Theatre nu a încăput în sala mică a teatrului. Ar fi necesitat o modificare a unor elemente de decor, adică o mutilare scenografică. Așa că am apelat la colegii de la Facultatea de Teatru, unde s-a potrivit perfect. Artiștii israelieni au aniversat 15 ani de activitate neîntreruptă, iar reprezentația din FITPT i-au dedicat-o lui Moshe Berkovitch, fotograf născut în Iași, al cărui tată a pierit în pogromul din 1941.
Curiozități esențiale
Nu e prima oară și nu va fi nici ultima când, după ultima replică, artiștii ies din personaje și mai rămân puțin în scenă pentru o discuție post-spectacol. Întâlnirile acestea deschid publicul, spectatorii care doresc au posibilitatea de a adresa întrebări, de a lansa opinii, de a afla detalii despre laboratorul în care echipa a repetat și cum s-a realizat o producție pe care tocmai au aplaudat-o. Am ales numai câteva dintre titlurile inserate în program, acelea care prin subiect și stilistică scenică îndeamnă la dezbatere. Am apelat la un moderator, care să gestioneze echilibrat dialogul, să imprime dinamică discuțiilor (nu mai mult de 15-20 de minute), într-un format ad-hoc care să asigure posibilitatea de exprimare, dar să și evite monopolizarea microfonului și divagațiile. S-au spus lucruri surprinzătoare, cei care au intervenit au punctat chestiuni de profunzime, au verbalizat sentimente și curiozități esențiale. Cathartic, cu folos de feedback și pentru artiști, care s-au apropiat și mai mult de adresanți.
Pentru spectacolul în aer liber al Fire Theatre Company am apelat la serviciile Jandarmeriei și ale ISU. Organele care asigură ordinea publică ne-au sprijinit (încă o dată, mulțumiri!) prin prezența unei autospeciale de pompieri, instalând garduri de protecție care separau perimetrul inaccesibil publicului. Spectacolul prezentat are o vizualitate aparte, bazându-se pe elemente de foc ca mijloace de expresivitate, în coregrafii animate la orele serii, sub cerul înstelat de 14 artiști experimentați. Și, pentru că tema ediției 2023 a FITPTI a fost „feminin-masculin“, Jandarmeria a trimis în dispozitiv un echipaj compus, în acord cu genericul nostru, o doamnă jandarm și un domn jandarm! Trebuie să recunosc că mi-a plăcut maxim creativitatea deciziei. A fost simpatică, inteligentă.
Și dacă tot am scris despre spectacolul acesta, el s-a mai individualizat prin ceva, despre care n-ați avea cum să știți. V-am zis, în filele anterioare de jurnal că personajele inedite ale ediției au fost câinii. Jar, al lui Bobi Pricop, Uber al Mihaelei Sîrbu, Maia a Fire Theatre Company, un caniș alb. Care s-a pierdut. Se plimba liber prin piață, apoi a dispărut. Dacă îl zăriți, dați un mesaj!
Exclusivități naționale
În urmă cu niște ani am reușit să aduc pentru prima dată în România, doar la Iași, compania americană a lui Peter Schumann, Bread and Puppet Theatre. O trupă consemnată în istoria teatrului recent, în toate enciclopediile de gen care se respectă, grație artei militante pe care o fac, mesajelor sociale pe care le dezvoltă și transferă. A fost una dintre multele exclusivități naționale, formulă la care țin foarte mult, întrucât profilează evenimentul pe care îl curatoriez încă de la prima ediție.
Un element specific celor de la Bread and Puppet este faptul că înțeleg teatrul ca o comunitate artiști-spectatori pe care o unesc nu doar prin spectacolul propriu-zis, ci și prin… pâine! Înaintea fiecărei reprezentații, unul dintre actori se îngrijește să facă un aluat din făină integrală pe care o aduc cu ei și când se află în turneu, îl lasă la dospit și, în timp util, coc o pâine pe care la final, încă aburindă, o împart cu spectatorii. E parte obligatorie a ritualului lor artistic.
Anul acesta, o companie locală de produse de panificație ni s-a alăturat într-un proiect fain, „cultură pe pâine“, distribuind participanților mostre ambalate care aveau inscripționată câte o replică celebră din piese de teatru. Replicile le-am cules online, printr-o postare pe rețele sociale, pentru a implica și publicul în alegerea lor. În spiritul ediției XVI a FITPTI, cea mai populară a fost caragialiana „Zoe, fii bărbată!“.