Celebrul muzician a oferit, în sfârșit, mai multe amănunte legate de i/o, noul lui album care va fi lansat pe 1 decembrie, primul material original pe care artistul britanic îl propune publicului în ultimii 20 de ani.
Este un album ce conține 12 piese, parte realizate împreună cu fiica lui Gabriel, muziciana Melanie Gabriel, cu Soweto Gospel Choir și piese coproduse împreună cu un tovarăș din zilele de demult, poliinstrumentistul Brian Eno. „Pe vremuri, în anii ’80, eu, Eno și Laurie Anderson încercam să realizăm un parc ce propunea un soi de experiență virtuală în Barcelona. Asta a însemnat multe cine luate împreună, vin bun și multe sesiuni de brainstorming. Îmi place mult să lucrez cu Brian. De data aceasta a venit, a criticat totul, după care și-a făcut numărul pe câteva piese“, spune Gabriel într-un interviu acordat revistei „Mojo“.
Discul i/o a fost anunțat de câteva „trailere“, în fapt câteva piese single care au fost lansate însoțite de imagini create de artiști contemporani precum Anthony Micallef și Henry Hudson. „Nu toți cei pe care îi doream au dorit și ei să lucreze cu mine“, spune muzicianul. Pe lista lui s-a numărat și activistul și realizatorul de documentare chinez Ai Weiwei. „Habar n-avea cine sunt“, povestește Gabriel. „A fost muncă grea să îl conving. Prima oară am mers la Cambridge să îl vizitez. Apoi l-am întâlnit la Londra și, în cele din urmă, a fost de acord.“ Weiwei i-a propus lui Peter Gabriel trei imagini cu motivul lui clasic, un deget mijlociu ridicat împotriva autorității. Acestea s-au potrivit, scrie „Mojo“, pentru melodia Road to Joy, o melodie care, la fel cu multe dintre producțiile noi ale lui Gabriel, vorbește despre ceea ce artistul descrie a fi „un deget mijlociu ridicat în fața morții“.
i/o (care înseamnă input/ output, dar este și o trimitere la Io, cea de a treia lună a lui Jupiter) este un disc la care Gabriel lucrează de multă vreme, încă din lunga perioadă în care artistul nu a mai apărut în public cu nici un material nou. E o absență pe care Gabriel o explică astfel: „Cred că poți să suprasaturezi publicul și să îl faci să se plictisească de tine. Unul dintre motivele pentru care mai pot să fac ceea ce fac astăzi îl reprezintă tocmai aceste perioade de absență“.
În tot acest timp, notează „Mojo“, lumea s-a schimbat și, la fel, lumea muzicii, unde noi tehnologii și streamingul au schimbat felul în care artiștii fac muzică și felul în care publicul o consumă.
În acest nou context, pentru a lansa i/o, Peter Gabriel folosește un amestec de old school și very new old school. Discul va fi lansat în format fizic în decembrie, dar cea mai mare parte din el a fost oferit deja publicului, nouă piese fiind lansate pe rețele de streaming la fiecare lună nouă. „Am 73 de ani, e o vârstă la care aș putea să mă distrez puțin“, spune Gabriel. „Nu câștigi mulți bani din partea serviciilor de streaming. Unele dintre temele noilor cântece au legătură cu legătura noastră cu natura, deci mi s-a părut potrivit să fac câte ceva la fiecare lună nouă, așa cum făceau și strămoșii noștri.“
Subiectele pieselor de pe disc au mare legătură cu diverse alte proiecte în care Gabriel, care se descrie „dependent de idei noi“, este implicat, fie interacțiunea cu natura și alte specii (piesa The Olive Tree, care se referă la o idee mai veche a artistului de a crea un „un internet interspecii“) sau despre tehnologii care permit citirea gândurilor sau despre renaștere prin regenerarea celulară (piesa So Much). Fiindcă Gabriel este extrem de activ și de ocupat și, de exemplu, în afară de muzică, el a fost cofondator al Fundației WOMAD și al unei organizații pentru drepturile omului, Witness.
De asemenea, cu i/o, discul și turneul de promovare, Peter Gabriel vrea să arate că este în continuare interesat să evolueze și nu să se cantoneze în poziția confortabilă a unui artist care își interpretează doar marile hituri. „Face ca totul să fie foarte interesant pentru mine“, spune artistul. „Dar am ajuns într-un punct în care mă expun așa cum sunt în fața publicului, gata să fiu respins din nou. În general, oamenii vor să audă doar ceea ce știu, în vreme ce un artist vrea ca ei să audă ceea ce nu știu.“