Despre spectacolele de la rampă am tot scris, așa că acum o să scriu și despre spectacolul din sala de spectacol. O să vedeți, e aproape la fel de interesant!
Toamna și primăvara sunt sezoanele când elementul perturbator numărul unu este tusea. Viroze și alergii alimentează această reacție incontrolabilă a privitorilor, care afectează bunul mers al receptării. O să spuneți „păi cum să te abții dacă îți vine să tușești?“. Rezolvarea e să îți amâni venirea la teatru cu câteva zile, pentru a fi sigur că prezența ta nu generează stres pentru artiști și ceilalți membri ai publicului. Ori, dacă e un eveniment care nu se repetă, te înarmezi cu pastiluțe pentru gât, ai la îndemână o sticlă cu apă plată, remedii utile pentru situații de gen.
Zgomote
Se pare că tușitul în teatru e mai frecvent decât în sălile de cinema. Probabil din cauza prezenței vii, directe a artiștilor. Specialiștii susțin că, la fel precum căscatul, și tușitul are o dimensiune contagioasă. Dacă cineva începe să tușească, involuntar alte câteva persoane se trezesc și ele cu nevoia imperioasă de a o face. Compulsiv! Ba mai mult, specialiști în reacții psihosomatice afirmă că există o strânsă legătură între calitatea producției pe care o urmărim și cât de mult tușim. Altfel spus, tusea poate deveni o formă de reacție critică.
Un alt inamic al confortului receptor din sălile de teatru e sunetul aparatelor de fotografiat profesionale. Majoritatea teatrelor au fotografi care, la premieră ori la festivaluri, imortalizează în capturi video secvențe pentru promovare. Există și o generație mai nouă de aparate foto, deplin silențioase, doar că nu toată lumea și le permite. M-am nimerit recent, la un festival important, cu un fotograf care stătea exact lângă mine. L-am și întrebat dacă „ăsta face clic-clic“, iar posesorul mi-a răspuns cu un vag sentiment de vinovăție „io cer de fiecare dată un loc din care să am și perspectivă bună, dar să nici nu deranjez pe nimeni“.
Culmea e că m-am mai nimerit o dată tot lângă el, de fapt lângă doi fotografi oficiali. Io ca io, dar ocupanta locului din fața lor a fost o adevărată martiră. Străduindu-se să găsească cel mai bun culoar vizual, cei doi își strecurau obiectivele unul în stânga capului doamnei, celălalt în dreapta. Solidaritatea lor era de admirat, însă n-aș fi vrut cu nici un chip să fiu în pielea, pardon, în urechile doamnei. Asaltate surround de zgomotul butonului declanșator!
Miros
Parfumurile sunt parte a accesoriilor care însoțesc mersul la teatru. Perfect de înțeles, fac ca o ținută vestimentară să fie mai specială, ca seara dedicată divertismentului elevat care e teatrul să rupă rutina cotidiană.
Ceea ce deranjează e cantitatea lichidului utilizat. Arome diverse, în ton cu preferințele purtătoarei, mai floral ori mai dulceag, mai fructat ori mai greu, parfumul invadează spațiul aerian până la câteva locuri în jurul sursei principale. Și poate deveni o problemă de olfacție în consumul cultural. Ridicată la rang de artă, producția de parfum a devenit surprinzător de dinamică, mii de mărci și de arome tentându-ne nările. Forma sticluțelor e și ea o creație în sine, designerii întrecându-se pe ei înșiși prin propuneri la fel de surprinzătoare precum conținutul pe care-l depozitează.
Adecvare
Un alt of de spectator: fluturașii/ cartolinele oferite gratis la fiecare spectacol. O practică de marketing mai mult decât binevenită, căci cumpărătorul de bilet nu are de unde să știe numele tuturor celor din scenă și nici ale celor din echipă care nu se văd la rampă, dar a căror contribuție e indispensabilă (regizor, scenograf, compozitor, video designer, coregraf).
E obligatorie asocierea informativă a numelui actorului cu numele personajului, ca să înțelegi pe cine privești. N-ai cum să-i cunoști pe toți artiștii. Iar uneori rolul pe care îl joacă le solicită atât de mult capacitatea de metamorfozare, încât vestimentația de scenă, machiajul, stilul de joc îi maschează într-atât că îți vine greu să îi identifici ca persoane civile.
(In)adecvarea vârstei la spectacolul de urmărit e printre obligațiile spectatorului cu deprinderi sănătoase. Rutina mersului la teatru presupune și o sumară documentare în privința titlului ales. Ce subiect tratează, care e stilistica regizorală, cine joacă, cât durează etc. Nu e complicat să afli detalii, sunt accesibile pe site-ul instituției producătoare. A fi la curent cu aceste sumare informații te ajută să intri în sală cu un orizont de așteptare adecvat, să fii scutit de surprize majore, de eventuale dezamăgiri. Durata, dacă reprezentația are pauză ori nu sunt elemente importante.
O seară la teatru trebuie să fie una plăcută din toate punctele de vedere. Dacă ai în plan să iei și cina sau să bei ceva cu însoțitorul, e înțelept să știi când să faci rezervarea. La fel de important, inclusiv în privința mijloacelor de transport cu care să revii la domiciliu. Grijile în acest sens pot ruina reușita unei seri de weekend care trebuie să fie relaxantă. Iar a alerga după ultimul metrou ori a aștepta în stația de tramvai sau autobuz, cu speranța că în realitate vor circula așa cum zice aplicația online, afectează aureola generată de o creație scenică reușită. Și te vor ajuta să fugi cât vezi cu ochii, dacă propunerea artistică nu se ridică la nivelul așteptărilor.