Nici altele nu-s de neglijat, daca se intimpla. In absenta vreunei ocazii, rulati DVD-ul There’ll Always Be an England (Fremantle, 2008) si fiti atenti la mobila din casa! E un spectacol pe cinste si pe cinstite!
In 1996, cind Sex Pistols au cedat presiunii si s-au reunit pentru un turneu de-o vara, am fost unul dintre cei dezamagiti. Trupa-simbol a tineretilor contestatare nu se dovedea altceva decit o mina de oameni cu nevoi simple si decizii financiare profitabile. Totul parea o afacere banala, ca si alte „reuniri pentru prima sau ultima data”, cum suna sloganul. Uitasem de Johnny Rotten! Lipsa lui de ipocrizie a taiat bla-bla-blaul: „Ce arta, ce mesaj, ce chestii destepte credeti ca vrem sa va transmitem acum?! Ne-am adunat iar ca sa cistigam cite zece milioane de dolari fiecare, asta e!”.
Omul poseda talentul innascut de-a spune lucrurilor pe nume, cu riscurile obisnuite unei astfel de atitudini. Inteligenta si cultura insotitoare nu-i dauneaza. Vocea abraziva, gesturile usor obscene, viziunea cinica, obraznicia comportamentala sint pe gustul a ceea ce, in capitalismul real, se numeste „clasa muncitoare”. Evident ca defavorizatii, anarhistii, ciudatii, exclusii, anormalii, cei considerati underground, au gasit in Rotten un purtator de cuvint, un delegat al tuturor nemultumirilor. Pentru ca John Lydon (pe numele de cetatean) are o judecata dreapta, nu corecta, cum ai fi tentat sa spui, aflind ca traieste in California…
Ipostaza de mascarici in care se complace Johnny Rotten de peste 30 de ani nu ascunde natura unui artist perfect non-conformist, nici instinctul irlandezului atent la buzunarul propriu. Lunga disputa in instante si-n mass media cu Malcolm McLaren, artizanul, managerul si groparul scandalului (mai degraba cacealma) Sex Pistols din ’76-’78 (pe care nu-l iarta nici in concertul filmat anul trecut in noiembrie, la Brixton Academy din Londra), seria de discuri sub titulatura PIL, reunirea din 1996, ca si aceasta din 2007-2008, participarea la seriale TV pe Discovery, emisiuni radio si propriul canal pe YouTube, toate contureaza personalitatea unui tip care traieste deplin momentul si care nu incheie o afacere pina nu iese asa cum vrea el. Refuzind statutul de legenda (vie sau moarta), Rotten a readus Sex Pistols in actualitate, aici unde trebuia sa fie si unde se mentinea, daca beneficia de-o cariera normala. Merita urmarita portiunea DVD-ului in care cei 4 re-viziteaza Londra. Imaginile sint mixate cu pelicule de arhiva, destule chiar din vara cind pistolarii pierdeau timpul fara rost, pe strazile insalubre ale anilor ’70. Impresia e puternica, spiritul englezesc (de care se face caz si-n titlul imprumutat de la cintecul neuitatei Vera Lynn) admirabil… Si totusi, Londra anului 2007 gaseste in Johnny Rotten un critic foarte acid, din cauza faptului ca isi pierde cultura proprie! Exemplele abunda. John, cu regizorul Julien Temple partener de dialog in calatoria cu autobuzul etajat, culege probe si le comenteaza sarcastic…
Filmat in HD, concertul e, deja, document unic! Este proba ca energia detonata de Sex Pistols, careia i se poate lipi eticheta punk, are atributul starii de spirit ce te cuprinde cind iti inchipui ca o sa devii cineva, si-o sa faci, si-o sa dregi…