A citit intr-un an 52 de kilograme de cuvinte, a avut dureri de cap si de spate, si-a pus ochelari, s-a ascuns cite opt ore pe zi in subsolul bibliotecii de la Hunter College si, culmea, a reusit totusi sa-si pastreze aceeasi iubita. Ammon n-a citit capodopere ale literaturii, ci nici mai mult nici mai putin decit cele 20 de volume ale Oxford English Dictionary; dupa care a scos si o carte, Reading the OED: One Man, One Year, 21,730 Pages. Un adevarat mincator de cuvinte, Shea a trecut prin aventura asta nebuneasca avind aceeasi motivatie ca alpinistul George Mallory („– De ce vreti sa urcati Everestul?”, „– Pentru ca e acolo.”).
A citit cuvintele doar pentru ca sint acolo si ar fi fost pacat sa nu se ocupe nimeni de ele. Asa a scos la iveala o multime de termeni uitati sau nestiuti, cum ar fi cachinnator (persoana care ride prea mult sau prea tare), acnestisis (la animale, punctul aflat intre umeri si partea de jos a spatelui, care nu poate fi atins pentru a fi scarpinat), hansardize (a-ti schimba opinia), addubitation (sugestia unei indoieli), philodox (un indragostit de propriile pareri), accismus (refuz nesincer al unui lucru dorit), kankedort (situatie ciudata) sau psithurism (fosnetul frunzelor unui copac).
Ammon nu s-a transformat intr-un gurmand al cuvintelor din dorinta de-a-si lasa partenerii de discutie cu gura cascata. Dimpotriva, lui ii plac cuvintele in sine, pentru ca „sint ca niste poeme facute dintr-un singur cuvint”, pentru ca, numind si explicind, il fac sa fie mai constient de lumea din jurul lui. In plus, Ammon crede ca „tot ce poti gasi intr-o carte buna gasesti si-ntr-un dictionar bun, in afara de intriga. Toate emotiile firesti – durere, fericire sau sentimentul pierderii – exista intr-un dictionar, dar nu neaparat in ordinea la care te-ai astepta”.
Nu stiu daca sint pe de-a-ntregul de-acord cu Shea (as muri de tristete pe o insula pustie numai cu un dictionar), dar stiu ca mi-ar placea sa ma apuc de citit, intr-o buna zi, DEX-ul. Cine stie ce descopar acolo.