Liberalii încep să se încrunte tot mai tare la social-democrați, dar strategia cam dă rateuri, chiar dacă gânditorii din jurul PNL merg pe principiul că ultima impresie contează.
Până la alegerile europene mai sunt vreo șapte luni, iar până la parlamentare a rămas exact un an. Timp suficient măcar pentru o simplă cosmetizare politică. Liberalii încearcă să arate că se țin tare pe picioare și că nu au nevoie de proptele la cele patru rânduri de alegeri care urmează. Ședința conducerii PNL din urmă cu mai bine de o săptămână a vrut să transmită publicului imaginea unui partid liberal războinic, care nu mai e dispus la compromisuri majore în relația cu fratele cel mare. Târziu, mult prea târziu vine această schimbare de tactică.
Chiar în timp ce PNL dezbătea la Sinaia strategia electorală, mai mulți edili liberali își anunțau trecerea la PSD. În județul Olt, spre exemplu, condus din umbră de mandate bune de Paulică Stănescu, liberalii aproape nu mai există, mai toți primarii galbeni trecând la PSD.
Adevărul e că PNL se află într-o postură ingrată. Partidul nu poate ieși de la guvernare (cel puțin un sfert din oaste s-ar muta imediat la PSD), dar nici nu poate rămâne la remorca social-democraților, pentru că arată indecizie și slăbiciune, iar confruntarea cu electoratul se apropie.
Fără un viitor clar, PNL a ajuns partidul în care domnește confuzia. Uitați-vă la ultima declarație a lui Gheorghe Falcă și o să vă pufnească râsul. Spune distinsul europarlamentar liberal că după alegerile pentru Parlamentul European nu este exclus ca PNL să intre într-o alianță. Dar nu cu PSD, ci atenție, cu USR, pentru că vin prezidențialele și românii nu acceptă președinte de stânga. După ce le-ai spus pa useriștilor în urmă cu mai bine de doi ani, acum din rațiuni de tactică electorală îți reconsideri poziția.
Care e așadar semnalul pe care PNL îl dă propriilor activiști? Pe stânga sau pe dreapta? Pe unde apucăm, doar să ne fie nouă bine. De unde fractura asta de logică? Guvernăm cu stânga, dar la președinție ne aliem cu dreapta. Calculul lui Falcă (probabil nu e singurul care gândește în acest mod) e simplu. Liberalii intră în turul doi al prezidențialelor, iar în acest caz au nevoie de amici politici care să le voteze candidatul în finală. Sunt două vești proaste aici pentru PNL. În primul rând, liberalii nu au un candidat care să aibă forța să acceadă în finala pentru Cotroceni. E Nicolae Ciucă prezidențiabilul potrivit? Nici vorbă. Ba mai mult, unele case de sondare nici măcar nu îl iau în calcul pe Ciucă atunci când fac măsurătorile.
Dacă PNL și PSD merg împreună pe mâna lui Ciolacu, dar candidează și Mircea Geoană, spectacolul e total: un sfert dintre liberali îl preferă pe adjunctul NATO. La PSD, o treime dintre votanții partidului ar pune ștampila pe Geoană, chiar dacă ar exista și opțiunea Ciolacu.
A doua veste proastă pentru liberali: electoratul nu mai e atât de lipit de partidul preferat ca la alegerile precedente. Din acest motiv, pe fondul unei instabilități în opțiunile alegătorilor, ne putem aștepta la surprize cu nemiluita în 2024.
Ca să performezi politic anul viitor și să te bați cu șanse la primele două locuri ai nevoie de un candidat puternic la președinție, dar și o armată motivată în spate. În topul partidelor, liberalii au coborât în multe măsurători pe locul trei și nu este exclus ca această poziție să fie amenințată de USR. Norocul liberalilor e că și la USR sunt destule probleme (vezi cazul Lasconi), iar Cătălin Drulă nu are stofă de lider autentic. Apropo de USR, partidul crescuse binișor în ultima lună (aproape trei puncte), dar în mod cert scandalul creat în jurul Elenei Lasconi se va lăsa cu urmări.
Revenind la PNL, este greu de crezut că partidul va face schimbări radicale în următoarele luni. Nu văd cum poate abandonată alianța guvernamentală cu PSD, iar pe de altă parte liberalii vor intra în alegeri cel mai probabil cu Nicolae Ciucă șef peste partid. Șocul cel mare ar putea veni la europene, pentru că un scor slab al liberalilor se va lăsa nu doar cu zbateri interne, ci și cu regândirea strategiei politice. Întrebarea e dacă se va mai putea salva ceva din zestrea liberală, pentru că între scrutinul pentru Parlamentul European și cel de la locale nu vor fi decât vreo patru luni.