Continuăm Jurnalul.
Sâmbătă, 11 noiembrie
De curând s-au făcut șapte (!) ani de când a plecat Leonard Cohen, așa că mi-am adus aminte de aceste cuvinte: „Pe măsură ce am înaintat în vârstă, am înțeles că vocea mea a venit cu niște instrucțiuni. Și care erau aceste instrucțiuni? Niciodată să nu mă lamentez la întâmplare. Și dacă va fi să vorbesc despre inevitabila înfrângere ce ne așteaptă pe toți, să o fac în limitele stricte ale demnității și frumuseții“.
O notă de acum șase ani: „Am mers șapte ore cu trenul cu o pereche splendidă de tineri. Au ars-o, gen, fiecare pe gadgetul personal. Ce voiam să zic: bă, ce baterii au ăștia tineri. O dată nu le-au încărcat“.
O notă de acum cinci ani: „Ce voiam să întreb: înainte să facă ăștia oamenii nemuritori, vor face oile nemuritoare? Și ce vor face oile cu atâta eternitate?“.
O altă notă de acum cinci ani: „Bavaria după Toscana e ca Mizilul după Paris“.
O notă de acum patru ani: „În concluzie: avem o țață frumoasă, păcat că-i locuită“.
O altă notă de acum patru ani: „Acum, nu știu dacă totuși Aula Magna e cea mai potrivită pentru o confruntare între titanii oratoriei și marii vizionari politici Dăncilă și Iohannis. Poate că, pas cu pas, ar trebui început cu o dezbatere la grădiniță, grupa mică“.
O notă de acum doi ani: „E adevărat că nu poți face nimic nici cu PNL-ul, nici cu PSD-ul. Dar ce frumos atârnă…“.
Dacă s-ar putea exploata nesimțirea ca o resursă naturală pusă în slujba țării, președintele ar fi un munte inepuizabil.
A început circul electoral: tov. gen. dr. Ciucă e deservit cu pătrunjel la botul generalului de cunoscutul lacheu al puterii domnu’ Rareș, din echipa câștigătoare a lu’ Cîțu, omul care a tăiat pensiile speciale în treizeci de zile care durează de peste trei ani. Doamne apără și păzește vlahii, deși la drept vorbind nu merită. E caz de Sfântul Sisoe deja. Dar nu cred să se bage nici Sisoe.
Vineri, 10 noiembrie
Obiceiuri adoptate cu marele entuziasm necesar de vlahii noi: dovleacu-n cap de Halloween și țeapa de Black Friday.
O notă de acum cinci ani: Ca toți borfașii din lumea a treia, și ai noștri au gusturi primitive la împerechere, optând pentru borfet. Gibonarzi cu mofturi de aristocrați și maniere de macaci, hoți de buzunare cu impresii de lorzi și dubaiste de mâna a treia umflate la pompă, nule scuipând semințe și râgâind caviar contrafăcut. Jalnice creaturi“.
O notă de acum patru ani: „E foarte caraghios cum principalii candidați la funcția supremă în stat (vorba vine) își propun fie o Românie normală, fie să fie muncitori și implicați. Asta când România e un ospiciu tragico-jovial de când lumea și pământul și tot așa va fi cât o să fie lumea și pământul, iar oamenii politici sunt, istoric, cei mai mari atârnache din tot neamul carpato-danubiano-pontic. E ca și cum și-ar propune o hamsie să câștige Mica Buclă, turul ciclistic al țării noastre dragi“.
O altă notă de acum patru ani: „În loc de dezbatere, eu propun să li se dea candidaților o dictare de clasa a doua, să îi vedem cum asudă“.
O notă de acum un an: „Ar fi frumos ca după o peroadă să iasă la iveală că Iohannis și Ciucă au avut o aventură în tinerețe și au avut împreună un fiu, pe Ciolacu de la Buzău“.
O altă notă de acum un an (de când era încă bine): „Realități din lumea capitalului: e adevărat că față de acum șapte-opt ani prețurile s-au triplat, dar și remunerațiile mele au scăzut la jumătate“.
Joi, 9 noiembrie
O notă de acum un an: „Idee de telenovelă românească: președintele Iohannis o grațiază pe doamna Udrea, se amorezează subit, lasă țara, lasă golful, lasă schiul, lasă tot și fuge de acasă cu dânsa în Costa Rica. Supărați pe toată chestia, vlahii schimbă Constituția și îl aleg iar președinte pe Băsescu, care îl învinge în finală pe Geoană, hă-hă, sfârșit“.