Astăzi la Rubato partea a doua a interviului despre International Opera Awards 2023 oferit de muzicologul Mihai Cosma, singurul român din juriul prestigioasei competiții lirice și fondator al International Grand Prix of Romania.
Vorbim despre premiații ediției 2023 a International Opera Awards, o competiție care poate schimba destine. Cine sunt cei care v-au impresionat? Nadine Sierra pentru Premiile Revistei „Opera“, cel mai bun dirijor al anului a fost Pappano, sau spectacole în premieră absolută? Pentru că la acest concurs sunt laureate inclusiv lucrări lirice care se aud pentru prima dată, cum s-a întâmplat anul acesta cu Ferma animalelor după George Orwell, montată la Opera Națională Olandeză.
Exact. Opera olandeză, la fel ca și cea bavareză, a primit în acest an două premii. Unul dintre ele a fost pentru sustenabilitate și cel de-al doilea pentru această producție în premieră mondială. Aici este un specific al Oscarurilor de operă față de Oscarul de film de la Los Angeles. Acolo nu interesează pe nimeni că pentru prima dată regizorul respectiv creează ceva. Nu are relevanță. În schimb, în lumea muzicală, o premieră la filarmonică sau la operă atrage privirile tuturor și lumea abia așteaptă să vadă creația acelui compozitor. În acest caz, sursa literară era foarte atractivă. Ferma animalelor!
Orwell și distopia lui atât de cunoscută…
E interesant să vedem cum poate exista această distopie sub formă de spectacol liric și dacă este compatibilă cu zona operei. Se fac multe premiere absolute în lume. Probabil că sunt un pic mai greu de judecat, pentru că, așa cum vorbeam mai devreme despre valoare și internaționalitate, aceste calități se decantează în timp. Ai nevoie de puțină detașare, de 10-20 de ani ca să îți dai seama de reala valoare. Așa cum vorbeam despre opera lui Prokofiev, care s-a impus drept o capodoperă indiscutabilă a secolului XX. A fost un spectacol bun, cel premiat, care a plăcut celor mai mulți dintre membrii juriului. Va rezista 20, 50 de ani? Vom vedea.
Ferma animalelor de Alexander Raskatow © Ruth Walz – Dutch National Opera
https://www.youtube.com/watch?v=l-7HvShmp2k&t=63s
E o decantare firească.
Oricum, juriul a considerat că acum, din oferta care exista pe piață în 2022, acesta a fost cel mai valoros, cel mai atractiv, cel mai convingător spectacol. Poate că anul viitor va fi altul, poate că va veni unul care îl va pune în umbră pe acesta. E la fel ca la film. Uneori, te trezești că premiul pentru cel mai bun film îl primește o peliculă despre care lumea uită peste 3 ani. Aceea era situația la momentul respectiv, aceasta era oferta din ce am ales. Nu spun că e cazul acum, vorbim principial.
Mă gândesc acum la tânărul cântăreț al anului. Cu siguranță v-a interesat această categorie. A fost un tânăr polonez – Andrzej Filończyk.
Da. Andrzej Filończyk. L-am văzut acceptând premiul și apoi am stat de vorbă cu el la petrecerea de după premiere. El a fugit între două repetiții, s-a urcat în avion și s-a întors pe scena de la Londra, la Royal Opera House Covent Garden, pentru că este într-o producție acolo. S-a afirmat deja, traseul poate fi uneori scurt. Iată că pentru el norocul s-a arătat repede. Face carieră de la o vârstă tânără. El cântă foarte frumos, are o voce foarte plăcută. Apropo de concursuri, pentru că așa am început discuția, referindu-ne la concursul de la București, Andrzej Filończyk este câștigătorul Concursului „Stanisław Moniuszko“ din Varșovia, o competiție la care vin oameni cu greutate în lumea operei ca să facă parte din juriu. Managerii operei s-au obișnuit să se uite cu atenție la cine câștigă acest concurs și să îi cheme la audiții. Asta s-a întâmplat și cu Andrzej Filończyk, care acum este deja invitat să cânte la Londra. Concursul Moniuszko urmează un concept pe care eu mi l-aș fi dorit foarte mult aplicat și în România. Una dintre piese trebuie să îi aparțină lui Stanisław Moniuszko.
Andrzej Filończyk © Rossini Opera Festival
Da, Moniuszko, pentru că polonezii știu să își promoveze cum trebuie cultura națională.
Nu e totuna cu Enescu. Stanisław Moniuszko a scris mai multe opere. În perioada în care spectacolul liric însemna un număr de arii, un număr de duete, de lieduri și totul era tipărit în ediții pe care le puteai găsi în marile biblioteci, în librăriile muzicale și nu era o problemă să faci rost de o partitură de genul asta, așa cum este o problemă la Enescu. Numărăm zilele până în 2025, când poate că vom reuși să depășim acest impas în care suntem acum, când nu putem tipări partiturile lui Enescu pentru că statul român nu a știut să negocieze drepturile de autor.
Pentru că ați amintit de România, vă mărturisesc că am căutat între nominalizați un nume românesc, e normal să te întrebi dacă cineva din țara ta este acolo, la Oscarurile operei. Ținând cont de formația și expertiza dumneavoastră și pentru că ați fost foarte urmărit în relatările dvs., mai ales în social media, de foarte mulți tineri interpreți, de artiști lirici români, ce sfat le-ați da celor care visează, cu siguranță, să fie într-o zi acolo, pe scena galei? Cum pot ajunge la o competiție internațională de un asemenea nivel ?
Este nevoie să ne gândim și la generația prezentă de tineri cântăreți, care în mod sigur are potențial și există destule nume care ar putea să ajungă departe. Ce le-aș putea eu spune tinerilor interpreți de opera din România este să fie foarte activi, să urmărească tot ce se întâmplă în lumea lor. Eu sunt și profesor la Conservator, am ore care se desfășoară numai cu studenții de la canto, cum ar fi istoria teatrului muzical. Stau de multe ori de vorbă cu ei și le spun că există niște site-uri și niște pagini online care au anunțuri despre concursuri, audiții, castinguri, agenți care fac vizionări și astfel, își mai împrospătează lista de posibili clienți. Ei trebuie să fie atenți și să urmărească toate ocaziile pe care le-ar avea ca să fie cunoscuți. Să meargă la concursuri, dar să fie atenție la ce juriu este acolo. În pandemie au explodat concursurile online, dintre care 80 la sută sunt efectiv escrocherii. Concursuri la care este o singură persoană în juriu sau, eventual, soț și soție care dau premii cui vor. Sunt aranjamente doar ca să încaseze taxele de participare. Primul lucru la care trebuie să fie atenți este cine este în acel juriu. Sunt oameni importanți, directori de operă, de agenții de impresariat, asta trebuia să caute. Nu neapărat un juriu format din cântăreți sau foști cântăreți poate să dea o ierarhie corectă, însă nu oferă șansa ca, după ce ai luat un premiu, să te duci undeva să primești un angajament. Cântăreții nu îți pot garanta așa ceva. Or un manager de teatru sau de agenție exact cu asta se ocupă. La concursul de la București, toți câștigătorii noștri au ajuns acum să cânte pe scenele mari. Și cum îi încurajam eu pe studenții de la canto, nu numai câștigătorii, pentru că atunci când ești în juriu – la București erau șapte persoane –, însă poate că directorului de la o operă i-a plăcut un alt concurent, necâștigător, și și-a notat numele respective. Pe el l-a convins acest concurent, chiar dacă nu a luat premiu, și probabil că îl va căuta. Nu totul e să ieși pe locul întâi, ci să te prezinți bine, să fii la maximumul potențialului tău, să te concentrezi și să lași o impresie bună. Niciodată nu vei fi uitat și la un moment dat va veni și recompensa muncii. Apoi, trebuie să fii pregătit oricând, să ai un repertoriu minimal de câteva piese cât mai diferite, iar dacă mâine sună telefonul și ești întrebat dacă ai ce să cânți, să nu eziți. Tot vorbind de concursul polonez și de tinerii cântăreți polonezi, noi suntem reprezentanții unei țări ai cărei limbă nu este una dintre cele în care se cântă la operă. Nu suntem italieni, francezi sau germani. Interpretul trebuie să cunoască aceste limbi! Eu sunt îngrozit uneori când ascult tineri interpreți români care citesc și repetă silabe pe care le-au ascultat în înregistrări, însă habar nu au ce înseamnă cuvintele acelea. Trișează și sunt prinși imediat. Trebuie să cunoască ce cântă, ce spun, cuvânt cu cuvânt. Sunt opere mari, subiecte literare după mari poeți, cum e Pușkin, dramaturgi, care s-au gândit de o sută de ori când au scris și au ales cuvântul respectiv și nu sinonimul lui. Să facă un efort și să cunoască măcar italiana, franceza sau rusa.
International Opera Awards. Annual Gala Ceremony
Gala a fost superbă. Mai poate fi găsită undeva, pe internet?
Da, poate fi găsită. Asemenea aranjamente se fac cu contracte semnate pentru 30 de zile de la difuzare. Site-ul „Opera Vision“ este gratuit, spre deosebire de altele. Este suficient să îți faci un cont și, timp de 30 de zile, începând cu seara de 9 noiembrie, gala poate fi văzută. Așa cum îi lăudam înainte pe polonezi că știu să își promoveze cultura, așa au făcut și acum. Au investit mult. Sunt mulți invitați, este un spectacol care trebuie să aibă un anumit standard.
Iar polonezii au știut să facă spectacol..
Fac o mică paranteză acum. Premiile acestea au fost inventate de britanici și întotdeauna gala a avut loc la Londra. Acest lucru a fost valabil până când, în urma câștigării de către Teatro Real din Madrid în 2021 a titlului de „cea mai bună companie de operă“ – și pe bună dreptate, am văzut mai multe spectacole la Madrid și este una dintre cele mai dinamice și mai bune companii–, a venit cu o ofertă-surpriză. A dorit să facă gala din 2022 la Madrid, iar britanicii au fost de acord. Astfel, au ieșit în afara Marii Britanii pentru prima dată anul trecut. Apoi, precedentul fiind creat, a venit Opera din Varșovia care a dorit să organizeze gala în Polonia, lucru acceptat de către organizatori. Polonezii au știut să exploateze acest moment, au știut, așa cum am mai povestit, că întreaga organizație Opera Europa a venit în 2015 la București cu 200 de somități din lumea teatrului, așa au venit și la Varșovia, pentru că decernarea acestor premii este un mare eveniment. Și-au pus în valoare orchestra, corul, dirijorul, soliștii, posibilitățile de producție, inclusiv televiziunea. Conceptul galei lor a fost următorul: în prima parte, până la pauză, toate momentele muzicale de operă au fost numai din opere poloneze. Au cântat din Halka, Conacul bântuit și din Paria, cele mai cunoscute opere ale lui Moniuszko, arii care s-au dovedit că sunt foarte bune. Asta este o promovare extraordinară. Deci se poate ca dintr-o asemenea investiție trebuie să știi să tragi apoi beneficii multiple. Să arăți că în țara ta cultura este la același nivel cu cel european și că poate ține pasul.
Ioan Hotea
Despre nominalizările unor români la International Opera Awards.
Foarte bine plasat a fost în acest concurs, timp de doi ani, Festivalul Internațional „George Enescu“. Nu este un festival de operă, însă prezintă câteva opere în concert în condiții muzicale foarte bune, cu dirijori și cântăreți foarte buni. Acest festival a fost nominalizat și în 2021, și în 2022. S-a întâmplat să fie centenarul Festivalului de la Salzburg și este foarte greu să reziști la asemenea concurență și să convingi un juriu întreg că, în loc să marcheze această sută de ani a celui mai prestigios și mai vechi festival european, să se uite către București. În acest an a câștigat Festivalul din Aix-en-Provence, un alt festival gigantic. Dar Festivalul Enescu a fost acolo. Oamenii au aflat despre el și este foarte important. Sunt convins că atrage atenția. L-am avut pe Vladimir Jurowski pe această listă de premii, nu atât de la vedere pentru că el a fost dirijorul producției de la Război și pace. Am mai avut români nominalizați la categoria cel mai bun tânăr cântăreț. Cel mai de curând a fost Ioan Hotea. Dar probabil că nu vom reuși prea curând să câștigăm titlul de „cea mai bună companie de operă“. Mai avem de așteptat. Însă avem regizori inventivi, cântăreți talentați, dirijori buni. Să luam de exemplu Gala de la Varșovia, care a fost dirijată de Andrei Iurchevici, care, deși este de origine ucraineană, este foarte legat de opera din Chișinău. A fost director artistic la Teatrul de operă și balet „Maria Bieșu“. A fost în România nu o dată. În 2021 și 2022 a condus juriul Concursului Internațional de dirijat „Ionel Perlea“, care se desfășoară la Slobozia. Deci valorile circulă, nu sunt blocate, nu țin cont de dorințe sau războaie. Dacă ești dedicat, dacă muncești, ai succes. Cunoaștem citatul preferat al lui Enescu care spunea că „artistul este 1 la sută inspirație și 99 la sută transpirație“. Suntem într-o lume în care oferta depășește cu mult cererea. Artiști buni se găsesc, dar ca să ajungi și să te menții sus, trebuie să fii cu un grăunte mai bun decât contracandidatul tău. Nu e destul să iei o dată un premiu. Trebuie să dai dovadă în permanență de seriozitate, dorința de a învăța și de a te bucura de sfaturile unui maestru cu experiență, să faci lucrurile în spiritul artistului și nu al individualistului.
Iar unul dintre maeștrii mult aplaudați ai acestei ediții a fost dirijorul Antonio Pappano.
Pappano a fost vedeta numărul 1 a acestor premii, dar vreau să îl menționez și pe laureatul Barrie Kosky, un regizor fabulos, absolut spectaculos. Am văzut multe producții de-ale lui. Am fost în teatrul său. El a condus timp de 10 ani ca intendant Komische Oper din Berlin, pe care a ridicat-o la un nivel extraordinar. Înaintea lui era cea de-a treia operă din capitala Germaniei, a ajuns printre cele mai importante opere pe plan mondial și, spre marea mea bucurie, a fost scena care a promovat Oedip de George Enescu și care a realizat o producție extraordinară și din punct de vedere al regiei, și din punct de vedere scenografic. A avut premiera în urmă cu 2 ani și am discutat cu Barrie Kosky, care spunea că a fost absolut fermecat de partitura lui Enescu și că a fost convins imediat că merită investiția, efortul. Este o operă pe care cântăreții o învață greu, orchestra are de muncit, sunt decoruri precise. Orice lucru se obține cu efort și germanii, sub conducerea sa, au reușit o variantă de Oedip care va rămâne multă vreme în memoria celor care au văzut-o. Alt nume este Marilyn Horne, o legendă, care a luat premiul pentru întreaga activitate.
Domnule Cosma, vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu. Și așteptăm vești din lumea lirică românească!
Eu vă mulțumesc!
FOTO 1: Hugh Canning, Mihai Cosma, John Allison, membrii juriului IOA 2023 © Mihai Cosma