De ce vine atit de tirziu un produs editorial 100% Jup, in conditiile in care publicul fusese testat (cu succes) prin colaborari?
Tirziu, fiindca un astfel de produs necesita un efort mult mai mare decit in cazul cartilor. Acolo e vorba de citeva ilustratii, ce pot fi finalizate in citeva zile ori o saptamina, doua. Pentru albumul de benzi desenate am avut nevoie de citeva luni, de la conceptie pina la realizare. Multe dintre benzi au trebuit redesenate pentru a se potrivi cu formatul albumului. Plus ca diferitele mele responsabilitati de la „Ziar” imi inghit aproape toata ziua, asa ca a trebuit sa lucrez noaptea ori in week-end. Apoi tirziu, fiindca in cazul cartilor am fost contactat de edituri pentru desene. N-a fost cazul si cu SuperCostel – nu m-a cautat nimeni (si nici nu m-am dus eu sa caut una, din lipsa de timp, dar si fiindca simt ca nu-i intereseaza genul asta). Am considerat insa ca sint citeva idei hazoase si desene pe masura in benzile mele desenate si nu merita sa ramina ingropate intr-o arhiva, asa ca am decis sa ma public singur. Am facut tot eu si tehnoredactarea, iar cheltuielile de tiparire le-am suportat tot singur. Acum am niste discutii pentru suplimentarea tirajului, cu o editura, si vom vedea cum evolueaza lucrurile.
De ce conteaza (inclusiv pentru a primi premii) atit de mult „antologarea” BD-urilor?
Trofeul pe care l-am primit la Constanta mi-a fost acordat „pentru intreaga activitate ca desenator BD”, nu neaparat pentru albumul lansat cu aceeasi ocazie. La noi conteaza „antologarea” fiindca nu prea avem trofee nationale care sa premieze altceva decit „intreaga cariera”. Daca ar exista, de exemplu, si un premiu de genul „Cel mai bun album al anului”, sint convins ca n-ar fi acordat in mod necesar unei antologii.
L-ai prezentat pe Costel la malul Marii. Cum l-ai caracteriza mai degraba pe SuperCostel? Bahluian, dimbovitean, danubian, pontic?
SuperCostel este omul obisnuit de peste tot din Romania. Locuieste intr-un apartament de bloc, impreuna cu doi motani deloc angelici. Desi ajuns supererou, activitatile sale zilnice sint preponderent normale si obisnuite. Spre exemplu, haina de supraom (ori, pentru exactitate, de supramotan) o imbraca doar intr-un singur episod din cele trei care apar in album. Bahluian ori dimbovitean? Mai degraba bahluian, fiindca sursele mele de inspiratie sint locale, dar nu cred ca nu s-ar simti bine si-n alt colt al patriei. Pina la urma nu-i important de unde-i de loc, ci ca aventurile lui sint si pe placul oltenilor si al constantenilor.
Daca SuperCostel s-ar fi casatorit cu o parizianca si s-ar fi mutat in Franta, ce ar fi luat cu el? Motanii sau moravurile?
Mi-e greu sa cred ca SuperCostel ar parasi-o vreodata pe Veta. Daca, prin absurd, s-ar intimpla totusi sa-i suceasca mintile o frantuzoaica, ar lua cu el in Franta doar motanii. Greseala fatala, as zice, fiindca presimt ca Arnold si Serioja, deloc incintati de camambert-uri, ar pune la cale un complot prin care s-o discrediteze pe proaspata nevasta si sa forteze, astfel, intoarcerea la bastina a unui Costel dezamagit de superficialitatea relatiilor maritale din lumea occidentala.
BD-ul e la mare cautare in strainatate, insa editorii romani continua sa le considere un subiect tabu, nu cred ca ele ar putea aduce bani. E o problema de public sau de promovare?
In Franta si Belgia, benzile desenate se bucura de un mare succes si acum, in epoca Internetului si a televiziunii. Cultura BD e bine infipta si acopera toate genurile, dar si toate categoriile de virsta ale cititorilor. Iar daca te-ai infestat de mic cu virusul asta, vei cumpara BD si cind devii adult. La noi e un cerc vicios: editurile mari nu sint interesate de albumele de benzi desenate pentru ca le considera niste produse nevandabile si nedemne de atentia lor („noi aici producem carti serioase, nu ne ocupam de michimausi”), iar publicul n-are de unde sa stie daca-i plac ori nu BD-urile din moment ce acest produs nu-i prezent pe piata. Solutia? Marketing agresiv si neconventional, mai multi autori, care sa acopere toate genurile, scenarii mai bine adaptate publicului roman si, mai ales, editori curajosi si fara prejudecati.
Maestre, ce planuri de viitor aveti?
Planuri mai apropiate: sa termin site-ul supercostel.ro, apoi sa-i fac si-o varianta in engleza. Sa fac si o traducere a albumului SuperCostel in engleza, iar apoi sa-l tiparesc intr-un oarecare tiraj. Planuri cu bataie mai lunga: sa continui aventurile lui SuperCostel, in noi albume. Pazea, SuperCostel se intoarce.
