Continuăm Jurnalul.
Sâmbătă, 18 noiembrie
Efectiv, dacă pui un sac de cartofi la costum de haine și-l plimbi prin lume să îi cânte fanfara imnul, îi mai atârni și două tinichele în piept, să-l umpli de importanță, cum le place nulelor, gata, ai sacul de cartofi președinte.
Tot jegul din lumea culturală (deși e foarte mult spus) încape în această omerta față de valoare impusă de laudatio-n cerc. O sumă de turme care își fac, nimic mai mult, o spoială de cultură și de restul fanfaronadă de două parale.
Iohannis până nu-i și fudul, parcă nu-i Iohannis destul.
Despre bojdeucă: așa e când alegi dregători care n-au ajuns nici până la Punguța cu doi bani (povestea, nu șpăguța). Își bat joc de casa omului postum. Of, frate Ionică…
Pe Iohannis și la loz în plic dacă-l câștigi ai zece ani de ghinion.
Unde e domnu’ Iohannis acuma? Pe plajă în Zanzibar, un’ să fie? Cu soția, doamna cu bușteanul.
Dacă îi unești pe Ponta și Dăncilă iese, iată, Marele Bugetat Iohannis.
Hai că mai e un pic și face președintele puntea marelui bugetar: de la Sfântul Ion pân’ la Sfântul Vasile.
O notă de acum cinci ani: E înduioșătoare tentativa stupidă de re-branduire a Vasilicăi Dăncilă drept Mama-Națiunii, în condițiile în care știm cu toții că Mama-Națiunii nu poate fi decât Dănuț Andrușcă.
Vineri, 17 noiembrie
Cred că la asta se referea Mărginitul Sibiului când vorbea de pas cu pas: de vizitarea tuturor țărilor din lume pe banii de la vlahi, vlahi făcuți la buget prin metoda „Președintele Neamț“.
Rezumat: practic, am mers la Girafă ca să meargă Iohannis la girafă.
O notă de acum patru ani (am avut din nou dreptate): La ritmul în care se progresează pe partea politică, în zece ani de acum mă aștept să avem în turul doi o meduză sau, de ce nu, o euglenă verde confruntându-se cu un cocean sau un dovleac.
O notă de acum un an: Reportaj frumos la televizor de la alegerile PSD din Teleorman (nu știu pe ce post, că eu doar dau ureche en passant prin sufragerie): votanții vin cu bicicletele și le leagă cu lanțuri grele, se fură, explică ei, normal, mai spun ei, era mai bine pe vremea lui Dragnea, mai spun ei.
O altă notă de acum un an: Mi-ar plăcea ca în Valahía să conducă în fiecare lună reprezentanții câte unui județ, dacă e ianuarie – e Buzăul, dacă e februarie – e Gorjul, dacă e martie – e Brașovul, dacă e aprilie – e Vasluiul, dacă e mai – e Galațiul și abia dacă e iunie – e Teleormanul. Dacă e iulie – e Tulcea, dacă e august – e Suceava. Și tot așa, și tot așa. Ar fi atât frumos, cât și distractiv.
Dacă mai stătea mult Iohannis la dânșii, le făcea și Kenya educată.
O retorică de acum patru ani: Cum să faci iubit popor/ din momâie dictator?
O notă de acum patru ani: Dacă îi înlocuiește cineva foile Vasilicăi și strecoară citate generoase din Capra cu trei iezi printre cuvintele Iohannis, femeie, dezbatere și democrație, punem pariu că Vasilica nu se prinde și silabisește acolo în legea ei înainte?
O notă de acum un an: Sigur că asta e cea mai slabă garnitură de oameni politici din Valahía din ultimii treizeci și trei de ani, dar comparativ cu cea de peste zece ani acum suntem încă în paradis.
O altă notă de acum un an: Ciucă, Ciolacu, Cîțu și Câciu au întinat numai nobilele idealuri ale literei c.
O notă de acum un an: Citesc la olteni că pământeanul cu numărul opt miliarde s-a născut, desigur, la olteni. Acum, muică dragă, eu cred că e păcat să nu mergem și mai departe și să nu dăm știrea exactă: pământeanul cu numărul opt miliarde e oltean și-l cheamă Elon Musk.
Joi, 16 noiembrie
Vă dați seama că doar atât îi duce dovleacul și, mai rău, că doar asta știu bălălăii ăștia despre cetățeni: că sunt pe pătrunjel și pufuleți.