Indiferent dacă suntem chibiți, pariori sau doar patrioți, am aflat cu toții despre calificarea echipei noastre naționale, de pe primul loc în grupă, la Euro 2024, marele turneu continental de fotbal. Mulți români au exultat, însă un grup restrâns, din care fac parte specialiști precum Ilie Dumitrescu, Gică Popescu și eu, a rămas sceptic, iar analiza pe care urmează să o fac îmi va valida starea.
Pe 25 martie am învins cu 2-0 în deplasarea din Andorra, goluri marcate de Man și Alibec. Vai, mare bucurie, dar gândiți-vă că dacă Andorra dădea trei goluri pierdeam cu 3-2. Apoi, pe 28 martie, în calitate de gazde, am bătut Bielorusia cu 2-1, marcatorii noștri fiind Stanciu și Burcă, al lor fiind Morozov în minutul 86. Mie nu mi se pare normal ca un fundaș să dea goluri, așa că mi-am creat un clasament paralel în care am notat acest meci ca fiind egal. În data de 16 iunie am remizat, scor alb, în Kosovo, fapt anticipabil pentru analiști datorită asemănării dintre litera o și cifra 0. Kosovo are trei de o, noi avem doar unul, așa că a trebuit să adăugăm doi de zero pentru reciprocitate. După fix trei zile am făcut 2-2 în Elveția, egalând spre final prin golurile lui Mihăilă, care l-a înlocuit pe Moruțan, de care ne place și mie, și lui Ilie Dumitrescu, deci nu trebuia scos de pe teren. Pe adevăratelea, ar fi câștigat Elveția cu 2-0.
9 septembrie a fost ziua egalului cu Israel, 1-1 prin golurile lui Alibec, respectiv Glouch. În minutul 64 Alibec a fost înlocuit de Pușcaș, garantul tuturor ratărilor. Păi, dacă Edi Iordănescu îl băga în teren de la începutul meciului, așa cum voiam eu, pierdeam cu 0-1. Ca să înțelegeți cum se leagă treburile, după trei zile Pușcaș a fost titular în meciul de acasă cu Kosovo, iar conform algoritmului mai sus explicat trebuia să fie 0-0, însă niște necunoscători, Stanciu și iarăși Mihăilă, au dat două goluri spre finalul meciului, lăsând un gust amar lingviștilor bigoți. Meciul din Bielorusia de pe 12 octombrie s-a terminat cu egal norocos și nemeritat, inclusiv Gică Popescu achiesând la această părere, la fel cum și victoria cu 4-0 în fața Andorrei, pe 15 octombrie, a fost un accident fericit pentru care nu putem felicita pe nimeni, mai ales că pe vremuri le dădeam șase boabe cu mingea spartă.
Probabil din inerția meciului cu Andorra am câștigat și ultimele două partide, cu Israel și Elveția, mare brânză.
Concluzia analizei mele este că ceva trebuie făcut, în caz contrar riscăm ca în finala cu Franța să dăm iarăși două goluri norocoase și să câștigăm o cupă pe care eu, Gică și Ilie o vom considera, pe bună dreptate, nemeritată.