O veste care a incruntat fruntile profesorilor anul acesta a fost ca elevii incep sa-si presare temele, proiectele si compunerile cu semne de punctuatie care nu pot fi gasite in nici un manual de gramatica. Semnele:),:A,:P,;) si:S isi gasesc mai degraba locul in chat-uri si incercari de a flirta pe Internet, si nicidecum intr-o tema pentru acasa. Un sondaj realizat de The Pew Internet and American Life Project arata totusi ca 25% dintre elevi folosesc emoticoanele din conversatiile lor pe Internet si la scoala, iar pina la 64% refuza sa utilizeze in mod corect majusculele sau semnele de punctuatie, ba chiar introduc prescurtari inventate pentru a scrie mai eficient sms-uri pe sub masa.
Vinovatul principal este emoticonul, aparut in comunicarea electronica in anul 1982, la initiativa unui profesor de la Universitatea Carnegie Mellon, care a propus ca glumele de pe forum sa fie marcate cu un:), iar anunturile serioase cu:(. Au inceput sa apara, aproape imediat, o serie de alte semne care sa inlocuiasca, in comunicarea electronica, valoroasele informatii pe care ni le-ar fi dat gesturile, expresia fetei si chiar imbracamintea in conversatiile care ar fi avut loc fata in fata. Asa cum semnul exclamarii a fost inventat pentru a exprima mirarea sau imperativitatea, emoticoanele au ajuns sa inlocuiasca descrierea starilor dintre cele mai diverse – de la simpla tristete:(, pina la >:-(8 *>, care inseamna „dispret pentru adeptele feminismului”.
Obamaticoane in campania electorala
In ultimii ani, emoticoanele ne-au devenit indispensabile. Au plecat la plimbare de pe forumurile lor, au pasit in afara ferestrei de messenger, facindu-si loc in email-uri si pe blog-uri (acolo unde au posibilitatea de a intra in obiceiurile noastre de redactare). Gmail a lansat saptamina aceasta un intreg pachet de emoticoane care pot fi introduse intr-un mesaj de email, unele animate – de la fete vesele care topaie a fericire la o fetisoara de maimuta cam nemultumita. In fapt, emoticoanele au ajuns sa fie luate atit de in serios, incit au devenit o parte a campaniei electorale americane. Sustinatorii lui Obama au inventat obamaticoanele, care mimeaza diverse expresii ale chipului candidatului la presedintie si pot fi folosite direct pe Windows Live Messenger.
Cei mai interesati de efectul emoticoanelor asupra comunicarii au fost, bineinteles, psihologii care au demonstrat ca, in ciuda ororii literatilor care ar prefera folosirea cuvintelor pentru exprimarea emotiilor, aceste simple emoticoane pot imbogati foarte mult comunicarea in mediul electronic: cercetarile pe diverse grupuri au aratat ca mesajul era mai bine inteles daca era insotit si de o cheie a interpretarii, in lipsa altor elemente de comunicare nonverbala.
In mod paradoxal, facilitarea comunicarii este tocmai ceea ce li se reproseaza emoticoanelor: transformind totul in ceva facil (ca de exemplu inlocuirea lui „te iubesc” cu:x), comunicarea devine superficiala si nesincera. Intr-o petitie pentru interzicerea emoticoanelor, un internaut revoltat mentioneaza ca, „daca o gluma nu este suficient de amuzanta sa fie inteleasa fara:), mai bine nu o scrie”. Iar cel mai mare repros e faptul ca emoticoanele descurajeaza cuvintele. Si ar trebui precizat undeva ca a invita oamenii sa-ti circule doar pe partea carosabila a sufletului si a spune ca esti >:p nu e chiar acelasi lucru.