În 2023, lumea muzicală a celebrat 150 de ani de la nașterea lui Serghei Rahmaninov, ultimul mare romantic. Chiar și România, cu nelipsitul Concert pentru pian și orchestră nr. 2, cu câteva simfonii, ba chiar și cu câteva puține programe integrale. S-a cântat Rahmaninov la Craiova, Oradea, Sibiu, Iași, Brașov și în capitală, acolo unde în luna mai, la Arcub, a avut loc și un festival cu tineri pianiști și multe transcripții, organizat de Purcell School Londra.
Dar nu o dare de seamă vor fi rândurile de astăzi la Rubato, ci un portret, care, înainte de muzică, pleacă de la întrebarea „ce înseamnă Rahmaninov astăzi?“. Greu de spus, mai ales dintr-o țară în care muzica lui nu prea se cântă și în care atât muzica contemporană, cât și largi paliere componistice de secol 20 sunt destul de ignorate. Într-un interviu din 1939, cu patru ani înainte de moarte, Rahmaninov spunea: „Mă simt ca o fantomă care rătăcește într-o lume înstrăinată. Nu pot renunța la vechiul mod de a scrie, nu pot dobândi noul“.
Dacă din punct de vedere stilistic nu a fost niciodată interesat de frământările moderniste ale unor Bartók sau Schoenberg, compatriotului său Igor Stravinski, căruia îi aducea în Rusia borcane cu miere și mesteceni, i-a mărturisit că îi compătimește pe compozitorii care scriu „nu din inimă, ci din cap“. Stravinski, care îl poreclise „un încruntat de doi metri și jumătate“, l-a tolerat, mai mult din camaraderia pe care o au unul pentru altul rușii exilați, dar nu i-a apreciat muzica prea visătoare și plină de amărăciune.
Paradoxal, după aproape jumătate de secol de relativă uitare și toate păruielile între conservatori și moderniști, Rahmaninov și-a recucerit locul în repertoriile de concert. E o certitudine istorică faptul că, în timp, eroii avangardei își pierd incisivitatea, iar figurile marginale, cele de valoare și bun gust, încep să strălucească. Concertele 2 și 3 pentru pian, creația pianistică cu Preludii și Études-Tableaux devenite un standard, Simfonia a doua, Dansurile simfonice, Vecerniile și Liturghia corală sunt astăzi într-o circulație concertistică internațională. Ca să nu mai vorbim de celebrul „All by Myself“ inspirat lui Frank Sinatra de cel de-al doilea său concert. Rahmaninov e astăzi, pentru toți cei care îl iubesc, autenticitate și mai ales sentimentul care are de-a face cu acel „muzica trebuie să izvorască din inimă“. Așa cum simțea și Enescu. Iar acest lucru îl știm cu toții, cei îl ascultăm pe Rahmaninov și ne bucurăm de muzica lui visătoare, amară și prodigioasă. Nu doar cu capul, ci mai ales cu inima. Acum, șase discuri pentru aniversarea celor 150 de ani de la nașterea lui.
Rachmaninov: Études-Tableaux, 3 Pieces – Nikolai Lugansky, Harmonia Mundi, 3 februarie 2023
„Dacă Études-Tableaux sunt mai întâi picturi, apoi studii, cred că acest lucru se aplică într-o măsură mai mare Op. 33, unde imaginile vizuale joacă un rol mai important decât orice tehnică de digitație. Desigur, limbajul pianistic al lui Rahmaninov este extraordinar de complex. Nimeni nu știa mai bine decât el de ce este capabil pianul. De fapt, Rahmaninov pare să se inspire din imagini incredibil de strălucitoare și diverse, și nu din tehnicile pianistice, așa cum a făcut Chopin“, spune Nikolai Lugansky. Discul e o versiune excepțională a celor două cicluri Études-Tableaux, prețioase bijuterii pianistice la Rahmaninov, destul de rar găsite pe aceeași înregistrare. Una care poate sta fără îndoială alături de versiuni geniale gravate de Richter sau Pletnev. Lugansky e în aceeași măsură poet și virtuoz, cu o remarcabilă profunzime și finețe coloristică. O înregistrare de păstrat, cu encores cele trei piese din 1917, cea mai disperată perioadă din viața compozitorului.
Nikolai Lugansky © Nikita Larionov
https://www.youtube.com/watch?v=4Yz8dPnqdQo
HMM902297
Serghei Rahmaninov (1873-1943)
Études-Tableaux, Op. 33 (1911)
Études-Tableaux, Op. 39 (1916-1917)
3 Pieces (1917)
Înregistrări: septembrie 2022, Gustav-Mahler-Hall, Euregio Kulturzentrum, Dobbiaco Italia
https://open.spotify.com/album/3dlzBeRwtSQrctJuDatiMy
Rachmaninov: Complete Symphonies, Isle of the Dead & Symphonic Dances – Detroit Symphony Orchestra, Leonard Slatkin, Naxos, 10 martie 2023
Mi-au plăcut în 2023 a II-a și a III-a cu Sinfonia of London & John Wilson, dar britanicii n-au reușit integrala, prea prinși cu pompa circumstanțială a Proms-ului, acolo unde Wilson a impresionat cu Concertul 2 în compania tânărului kazah Alim Beisembayev. Am optat pentru reeditarea integralei simfonice cu Detroit, înregistrate între 2010-13 sub bagheta lui Leonard Slatkin, unul dintre cei câțiva mari șefi americani care l-au înțeles pe Rahmaninov, un descendent al unei familii de evrei ucraineni cu o carieră fabuloasă la pupitre americane, rusești și britanice. E a doua integrală Slatkin, după cea din anii ’80 cu St. Louis, tot la Naxos, care s-a bucurat de o apreciere cvasiunanimă și asociată cu chiar versiunile compozitorului din anii ’30 cu Philadelphia. O lectură luxuriantă la prima, una îndrăgostită la Simfonia a II-a și cu o ardentă a III-a. Dar Slatkin, îndrăgostitul de iubirile imposibile ale lui Rahmaninov știe înainte de toate să tempereze excesul, prin, paradoxal, chiar rubato! O integrală superbă și completă. De păstrat.
Leonard Slatkin & DSO © Donald Dietz
https://www.youtube.com/watch?v=SJrap1t_Lb4
Naxos 8503278
Serghei Rahmaninov (1873-1943)
Symphony No. 1 in D minor, Op. 13 (1895)
Symphony No. 2 in E minor, Op. 27 (1907)
Symphony No. 3 in A minor, Op. 44 (1936)
Symphonic Dances, Op. 45 (1940)
The Isle of the Dead, Op. 29 (1909)
Vocalise, Op. 34/14 (1915)
Detroit Symphony Orchestra/Leonard Slatkin
Înregistrări: Orchestra Hall, Detroit, 2009-12, Naxos America
https://open.spotify.com/album/0ndQB1tkBKrl8Cfh9Ui2bN
Rachmaninov: Songs – Dimitri Kharitonov, Leif Ove Andsnes, Warner Classics, 24 aprilie 2023
Puțin cântate și cunoscute în afara Rusiei, aceste cântece sunt, în marea lor majoritate, capodopere. Cele 83 de „romanțe“, cum sunt numite în limba rusă, includ unele dintre cele mai memorabile momente din muzica sa, de la declarații de dragoste la un „Hristos a înviat“! Reeditarea EMI Classics din 1999 este una dintre cele mai bune înregistrări all time. Dimitri Haritonov începe blând acest recital emoționant cu Pentru copii, un cântec de leagăn pentru copii bătrâni și zburați din cuib, iar vocalizarea sa cu timbru mătăsos rămâne elegantă și impresionantă până la final. Chiar dacă nu e rus, Leif Ove Andsnes face față extraordinar atât acompaniamentului feroce din Arion, cât și tandreții din Liliac, fără să-l acopere pe bas-baritonul a cărui voce are mai degrabă un caracter liric decât dramatic. Haritonov nu e Șaliapin, cel pentru care Rahmaninov a scris mare parte din minunatele sale romanțe. Dar discul e unul superb, care trebuie înțeles la o primă audiție ca un recital gândit pentru un mediu specific rusesc. După ce a părăsit definitiv Rusia la sfârșitul lui 1917, Serghei Rahmaninov nu a mai scris nici o romanță.
Dimitri Haritonov
https://www.youtube.com/watch?v=UZSbGAyej0o
5419760046
Serghei Rahmaninov (1873-1943)
6 Romances, Op. 4 1890
6 Romances, Op. 38 1878
14 Romances, Op. 14 1894
12 Romances, Op. 21 1900
14 Romances, Op. 34 1912
15 Romances, Op. 26 1906
Înregistrări EMI Classics 1998
https://music.apple.com/us/album/rachmaninov-songs/1682447953
My Rachmaninoff – Alexander Krichel, Berlin Classics, 24 martie 2023
Apărut în martie, cu doar câteva zile înainte de aniversarea celor 150 de ani de la nașterea compozitorului rus, My Rachmaninoff este o declarație despre legătura pe care pianistul german cu origini românești Alexander Krichel o are cu această muzică. E un omagiu personal și subtil compozitorului care i-a fost mereu alături: „Cred că este minunat modul în care muzica lui Rahmaninov ne permite nouă, interpreților, să trecem de linia fină și atât de subțire dintre emoție și sentimentalism. Scopul meu nu este să devin sentimental, ci să cânt toată această nostalgie, cu speranță și încredere. Și cred că exact asta a vrut să spună: el nu încearcă niciodată să gonfleze inutil emoția sau să o înlocuiască violent. Rahmaninov îți permite șansa onestității absolute, și asta e atât frumos!“ Un pianist minunat care convinge cu Preludiul op. 3 nr. 2 în do diez minor, virtuozele Variațiuni Corelli op. 42 și mai ales o superbă interpretare a dificilelor Études-Tableaux op. 39.
Alexander Krichel © Erik Wieder
https://www.youtube.com/watch?v=YD0fNxxP2JI
0302959BC
Serghei Rahmaninov (1873-1943)
Morceaux de fantaisie, op. 3 no.2 (1892)
Prélude in C-Sharp Minor. Lento „The Bells of Moscow“
Préludes, op. 23, no. 5 in G Minor. Alla Marcia
Préludes, op. 32, no. 12 in G-Sharp Minor. Allegro
Variations on a Theme of Corelli, op. 42
Études-Tableaux, op. 39
14 Romances, op. 34
No. 14, Vocalise (Arr. For Piano by Zoltán Kocsis)
Înregistrări: 2023 Berlin Classics
https://open.spotify.com/album/0Vip6JqBAh4792kGZmJq9p
Rachmaninoff: The Piano Concertos & Paganini Rhapsody – Yuja Wang, Deutsche Grammophon, 1 septembrie 2023
O aniversare Rahmaninov e de neconceput astăzi fără Yuja Wang, pianista dincolo de omenesc care crede că muzica lui Serghei e un dar pentru ea. Prima înregistrare a chinezoaicei pe disc la DG a fost tot Rahmaninov, în 2011, Concertul 2 op. 18 și Rapsodia pe o temă de Paganini op. 43, dar performanța de anul acesta trece de orice limite. Pe 28 ianuarie 2023, într-un maraton de patru ore care va rămâne antologic, Yuja cântă la Carnegie Hall toate cele patru concerte și Rapsodia cu Philadelphia Orchestra și Yannick Nézet-Séguin. Dar nu se oprește aici. În februarie, în patru seri diferite, reia cele patru concerte și tulburătoarea rapsodie la Walt Disney Concert Hall, cu Los Ageles Philarmonic și Gustavo Dudamel, pentru că Deutsche Grammophon a simțit potențialul unui succes uriaș. Și nu s-a înșelat. Tehnica fenomenală, concentrarea supraumană a pianistei și acompaniamentul strălucitor al lui Dudamel transformă acest dublu disc într-o înregistrare istorică.
Gustavo Dudamel & Yuja Wang © Craig T. Mathew
https://www.youtube.com/watch?v=XzyzCCvBFzU
Deutsche Grammophon 4864759
Serghei Rahmaninov (1873-1943)
Piano Concerto No. 1 in F sharp minor, op. 1
Piano Concerto No. 2 in C minor, op. 18
Piano Concerto No. 3 in D minor, op. 30
Piano Concerto No. 4 in G minor, op. 40
Piano Concertos Nos. 1-4
Rhapsody on a Theme of Paganini, op. 43
Înregistrări 9-12 februarie 2023 Walt Disney Concert Hall, Los Angeles
Rachmaninov: All-Night Vigil, op. 37 (Live) – Yekaterinburg Philharmonic Choir, Andrei Petrenko, Fuga Libera, 24 noiembrie 2024
Cea mai frumoasă versiune a Vecerniilor la Rahmaninov rămâne cea sovietică din 1988, cu Corul Ministerului Culturii USSR, cum se numea acel perfect aparat vocal dirijat de Valeri Polianski. Am descoperit cu surpriză live–ul Corului din Ekaterinenburg dirijat de Andrei Petrenko, un adevărat specialist al artei corale ruse și absolvent al Conservatorului din Leningrad. Un disc cu plusuri și minusuri la care apreciez priza directă și textura culorilor vocale slave. Și originalitatea unui sunet strălucitor, într-un echilibru fin al nuanțelor, așa cum și-a închipuit Rahmaninov această priveghere de toată noaptea, o monumentală tapiserie sufletească compusă în doar zece zile ale lunii martie 1915 la Moscova.
Corul din Ekaterinenburg și Andrei Petrenko
https://www.youtube.com/watch?v=BeQYZqStCRQ
FUG900
Serghei Rahmaninov (1873-1943)
Vespers, op. 37
Înregistrări februarie 2023 Ekaterinenburg City Hall
Serghei Rahmaninov: „Încerc să îmi fac muzica să vorbească simplu și direct despre ceea ce este în inima mea în momentul în care compun. Dacă acolo este iubire sau amărăciune sau tristețe sau o stare religioasă, acestea devin parte din muzica mea și ea devine astfel frumoasă sau amară sau tristă sau străbătută de un fior mistic. A compune muzică este parte din viața mea la fel ca a respira sau a mânca. Trebuie să dau o expresie sentimentelor mele, la fel cum vorbesc ca să-mi rostesc gândurile.“