Am ales acest titlu pornind de la o glumă pe care o făcea bunica: omul leneș trebuie ca mai întâi să prășească „de-al doilea“, fiindcă așa o să se simtă apoi obligat să prășească și „de-a ’ntâilea“. Cu alte cuvinte, tocmai m-am angajat să mai scriu un articol până se schimbă anul.
Fiecare bloc are câte un copil obraznic per generație, cel care fumează chiștoacele aruncate de adulți, trage cu praștia, vorbește urât, este primul bănuit atunci când sar țăndări din vreun geam și se comportă intimidant și agresiv cu restul odraslelor. În cazul meu, doza de stres mi-a servit-o timp de mai mulți ani Miluță.
Totul a început când am intrat în clasa întâi. Într-o dimineață de final de septembrie, Miluță m-a oprit și mi-a promis, pe un ton amenințător, că dacă nu sunt cuminte, nu mănânc pachețelul și nu ascult de învățătoare, îmi sparge botul. Am fost, am păpat tot și am ascultat. La întoarcere, m-a abordat și m-a amenințat cu același tratament dacă nu-mi fac temele. Când au ajuns părinții acasă, am stat la masă, după care tata mi-a spus să ies la joacă, fiindcă viața de copil nu înseamnă doar școală și el vrea să mă știe în primul rând fericit. Am insistat să fiu lăsat să-mi fac mai întâi temele.
În fiecare dimineață eram amenințat de către golănașul blocului și la amiază eram întrebat de note. Citire zece, cunoștințe despre natură zece, muzică nici o notă și matematică opt. Poc, o scatoalcă zdravănă îmi zdruncină ceafa. De ce ai luat opt? Te duci acasă și după ce termini temele faci toată ziua exerciții suplimentare din culegerea de matematică. Dacă te prind pe afară… știu, îmi spargi botul. Mi-a fost tare milă de părinți, care încercau să-mi explice că nu trebuie să iau doar note de zece, fiindcă pentru ei este mult mai important să știe că mă dezvolt armonios într-un mediu familial lipsit de stres și de pretenții absurde, dar am insistat să fiu lăsat să lucrez tot restul zilei din culegerea de matematică.
În ziua în care am luat zece, abia așteptam să-i spun lui Miluță, singurul pentru care contau notele mele. Mi-a zis să termin toată culegerea, apoi să mă înscriu la olimpiada de matematică, dacă vreau să rămân cu botul întreg. Oricât au încercat ai mei să mă convingă să renunț, nu le-a mers. Am ieșit al treilea pe școală la olimpiadă, adică am primit doar două șuturi în fund. Coroniță după coroniță, am ajuns să termin clasa a opta cu media 9,85 și o poacă, fiindcă nu era 10. Dar a fost mai degrabă o poacă din aia de bine, bă, bravo. Apoi mi-a zis să îl întreb pe tata dacă are nevoie de el și în liceu.