Ordinea! Uluitoare mi se pare dorinta de-a mai tine legatura apoi cu cineva de acolo. As fi crezut ca fugi de tot si de toate, odata scapat. Si ca sa indulcesc dimineata de luni, marturisesc ca am citit de doua ori cum „mi-a scos tot din noptiera o sora”. Somnoroasa, credeam ca doctorita v-a scos o sora din noptiera! Tot din noptiera!…
E.B.: Adevaru-i ca in ultima saptamina a celei de-a treia internari ma simteam bine, eram voios, scapasem, imi dadeam seama ca nu mai puteam decit printr-o grava neglijenta sa ajung din nou acolo. Prinsesem smecheria, principalul era sa nu te lasi dus de depresie, sa iesi, sa umbli, sa fii cit mai mult timp in priza… Faceam si reflexoterapie la un cabinet particular… Nu mai neglijam tratamentul, devenisem precaut in orice… Totul mi se parea proaspat… Si nu incetam sa fac cite doua-trei dusuri pe zi si sa ma schimb la doua zile… ca sa fiu curat, fara izuri personale…
V.D.N.: …fara izuri personale…
E.B.: Iesisem de la spital prin iunie, transpiram, nu ma puteam suporta decit foarte curat, schimbam sosetele zilnic, era o hiperigienizare oarecum „medicala”! Pe rind, m-am lasat de reflexoterapie, cele doua-trei dusuri s-au redus la unul, medicamentele somnifere isi faceau inca efectul, era o placere sa nu ma mai trezesc pe la trei noaptea… Si foloseam orice ocazie ca sa merg cit mai mult… sa vad, sa particip la ceva… O luasem foarte in serios… Nu mai doream sa ajung in spital! Un timp a fost o ordine perfecta prin camere, printre carti… Cititul devenise iar o placere… Scrisul se lasa insa asteptat… De abia spre finalul lui 2007 a inceput sa-mi revina si cheful de scris… Dar a reaparut dezordinea in carti, in ziare… Si mai era ceva, ascultam foarte multa muzica simfonica…
V.D.N.: Semn ca, odata instaurat un echilibru interior, cel exterior nu mai este atit de necesar? Carti in noi, carti linga noi, castele cu turnuri drepte, cu turnuri inclinate…
E.B: Vai, nu, cartile astea sint o pacoste acum pentru mine. Nu mai stiu pe unde le-am pus, caut cite un volum luni intregi si il gasesc cu totul intimplator sub saltea sau intr-un vraf de ziare aruncate, bune de sters geamurile. Incerc, pe cit e posibil, sa tin linga mine autorii indispensabili, cei pe care ii reiau de la orice pagina, pe fragmente, cu glas tare… Ultima carte citita, de fapt recitita, a fost Insemnarile lui Malte Laurids Brigge intr-o traducere mai veche (sint vreo patru traduceri!)… Si am mai rasfoit pe Georg Christoph Lichtenbreg, Aforisme, tradus de I. Negoitescu. Am si copiat pe blog citeva! Uite: „Scrisul este un minunat mijloc de a trezi in fiecare om sistemul care doarme intr-insul, si fiecare om care a scris vreodata a descoperit ca scrisul desteapta in el intotdeauna ceva ce-i era necunoscut inainte, desi zacea in adincul fiintei sale”. Sau: „Bolile sufletului pot atrage dupa ele moartea; e tot un fel de sinucidere”. Deocamdata atit…