Sincer sa fiu, parca nu mi-ar pica bine ca fiu’miu, deja repetent de doua ori, sa mai repete o data clasa a treia din cauza dirigintelui intrat in greva foamei, mai degraba as zice sa i se dea majorarea de leafa. Pe de alta parte, el cistiga la negru din meditatii la matematica o caciula de parale, asa ca se descurca destul de bine si asa, numai sa nu il caute in cur vreun organ fiscal. Consider prin urmare ca salariile profesorilor ar trebui marite numai pentru cei care isi pot demonstra incompetenta, lipsa de pregatire si la care nu ar veni nimeni la meditatii (alcoolici, suplinitori cu nota doi la titularizare, curve amante ale directorilor de scoli sau copii retardati ai unor profesori emeriti, ajunsi si ei profesori ca sa nu se piarda ciolanul din familie).
Aceeasi problema si la doctori. Stim, ei primesc cadouri in bani si isi fac case cu piscine, deci o majorare de leafa prin efort bugetar nu s-ar justifica in primul rind moral. Dar exista si medici plafonati, carora nu le-ar reusi o operatie nici daca-i bati, precum si renumitii rezidenti care nu au parte de plic. Asadar, propun ca salariul in sistemul sanitar sa creasca pentru rezidenti si pentru medicii care pot dovedi cel putin trei decese din culpa medicala si la care nu te-ai duce nici macar sa-ti stoarca un cos de pe buca.
Umbla prin popor si zicala ca popa ia si de pe viu, si de pe mort. Ca nu deschide gura pina nu-i dai cinci sute, prin urmare ar fi o nerusinare sa ceara si salariu marit. Ce ne facem insa cu popii fara voce sau cu cei bilbiiti, pe care nimeni nu-i cheama la inmormintari sau botezuri fiindca nu fac sou. Oare nu ar trebui facuta o selectie si in acest segment de activitate?