În această primă lună a lui 2024 se serbează 25 de ani de la premiera Clanului Soprano, considerat, pe bună dreptate, unul dintre cele mai bune seriale TV din toate timpurile. Creat de David Chase, celebra serie cu mafioți este creditată pentru a fi inițiat ceea ce specialiștii numesc Epoca de Aur modernă a televiziunii. O perioadă de creativitate remarcabilă care, David Chase este convins, a luat sfârșit în actuala eră a streamingului.
Într-un interviu acordat ziarului „The Times“, Chase vede perioada de televiziune de maximă calitate începută de Clanul Soprano drept o „excepție de la regulă“ în ceea ce privește producțiile TV. „O anomalie. Și nu mă refer doar la Clanul Soprano“, spune Chase, „mă gândesc la o mulțime de oameni talentați din acest domeniu pentru care mă simt prost acum. Aniversăm 25 de ani, deci, desigur, ar trebui să sărbătorim. Dar poate că ar trebui să privim altfel lucrurile, poate că, în loc să vedem asta ca o sărbătoare, ar trebui, mai degrabă, să o vedem ca pe o înmormântare“. Chase, la fel ca tot mai mulți, este de părere că acest gen de serial TV, complex și ambițios din punct de vedere artistic, cum ar fi The Wire, Breaking Bad sau Mad Man, are tot mai puține șanse de a fi creat în lumea de azi.
La sfârșitul secolului trecut, în jurul anului 2000, televiziunea americană a înregistrat o schimbare majoră de atitudine din partea producătorilor în ceea ce privește realizarea filmelor și serialelor TV, iar primele reușite datorate acestei schimbări de viziune au dus la inaugurarea a ceea ce specialiștii au numit Epoca de Aur a Televiziunii. Această perioadă intens creativă a produs unele dintre cele mai apreciate seriale TV realizate vreodată, care au redefinit ceea ce ar putea și ar trebui să fie „TV-ul“ și chiar i-a făcut pe mulți să se întrebe dacă nu cumva cinemaul a devenit un mediu inferior artistic micului ecran.
Prima Epocă de Aur a Televiziunii în Statele Unite a avut loc între 1947 și 1960, în urma progreselor tehnologice uriașe înregistrate după Al Doilea Război Mondial. Aceste avansuri au făcut televiziunea să devină omniprezentă în casele americanelor.
A doua Epocă de Aur este în mod obișnuit marcată de debutul Clanului Soprano pe HBO în 1999. The Sopranos a fost primul serial TV important a cărui producție a utilizat din plin metode cinematografice, ridicând calitatea produsului final la nivelul unei producții de cinema. De asemenea, The Sopranos a „împrumutat“ și un alt aspect cheie direct de la cinema, un buget demn de un blockbuster. Până la povestea lui Tony Soprano, bugetele investite de rețelele de televiziune erau cât mai economice cu putința, iar lipsa fondurilor se vedea în calitatea programelor. Enormul succes al Clanului Soprano a demonstrat producătorilor că un serial dramatic și sofisticat merită cheltuieli impresionante și a determinat apariția altor drame „serioase“ cu bugete de cinema, precum The Wire sau Grey’s Anatomy.
Succesul acestor prime producții au încurajat investițiile posturilor TV și astfel a început pe micile ecrane o eră a unor producții de mare calitate, aflate mai mult sub controlul creatorilor lor, care a dus și la apariția unui echivalent TV al regizorului de cinema, showrunner-ul. Rezultatul a fost că televiziunea, din anii 2000 încoace, a scăpat de stigmatul de producător de conținut „pentru proști“ și și-a deschis porțile unei palete foarte bogate de creatori talentați. Este momentul în care sunt lansate și devin extrem de populare seriale precum The Shield, Lost, Prison Break etc. Unii consideră că serii precum Futurama sau Rick and Morty trebuie și ele trecute aici, fiindcă au demonstrat că desenele animate pot fi nu numai pentru copii.
În ultimii ani, pe măsură ce cultura streamingului a devenit dominantă, mulți au început să fie de părere că Epoca de Aur a Televiziunii se îndreaptă rapid spre obștescul ei sfârșit. „Soarele a început să apună undeva între septembrie 2013 și mai 2015, când s-au încheiat serialele Breaking Bad și Mad Men“, este de părere Ed Power, într-un articol publicat în septembrie anul trecut în „Irish Examiner“. „De atunci, televiziunea a revenit la vechea tradiție de cantitate în dauna calității. Puținele serii de calitate existente azi sunt accidente fericite. Dar, de fapt, totul este despre conținut în cantități infinite, un model impus de Netflix, iar prețul acestuia este scăderea calității. În loc de câteva serii extrem de bune, avem o grămadă de serii medii. Modelul a fost adoptat și de rivalii Netflix.“
Unii susțin că Epoca de Aur continuă încă și sunt gata să ofere exemple, dar pentru alții aceste exemple sunt doar relicve. „Războiului streamingului“, scrie „Screen Rant“, „prevalența mai multor platforme populare de streaming a schimbat în mod semnificativ modul în care este consumată televiziunea. Apariția culturii de binge-watching și televiziunii complet on-demand a făcut ca acest consum să devină un proces mai interactiv, cu o audiență care caută activ ceea ce dorește să urmărească, în loc să consume pasiv televiziune programată. Acest lucru a stimulat popularitatea serviciilor de streaming, iar posturile tradiționale TV au răspuns întorcându-se la o metodă cantitativă în detrimentul calității, asociată adesea televiziunii timpurii. Aceasta a marcat începutul sfârșitului Epocii de Aur a televiziunii“.
Nu este un lucru pe care David Chase sa îl contrazică, dimpotrivă. Regresul calității programelor pentru micul ecran l-a constatat la primă mână, atunci când, propunând un nou serial, s-a pomenit că producătorii executivi îi cer insistent să reducă nivelul acestuia care, pentru publicul de astăzi, ar fi „prea complex“. „Prea complex pentru cine? Pentru finanțatori?“, se întreabă Chase care spune că publicul de astăzi ar o capacitate de atenție tot mai diminuată. „Suntem prea confuzi, publicul nu se mai poate concentra, atunci suntem siliți să îi oferim ceva care să îi pretindă mai puțină atenție. Cât despre producătorii de streaming… Aici lucrurile sunt tot mai rele, ne întoarcem de unde am plecat“, spune Chase.