„Da’ unde era bazarul pe vremea lui Ceausescu, stiti?“ I s-a luminat fata. „E alaturi!“, i-am spus.
Cunostinta mea intirzia sa apara. De-o parte si de alta a trecerii de pietoni – foiala. Oameni grabiti isi incrucisau drumul cu masini la fel de grabite. Doar eu aveam o pozitie oarecum fixa la rascruce de masini si de oameni.
Brusc mi s-a parut ca doua persoane de culoare – un tip si o tipa – se tot holbeaza la mine. Patrulau pe o distanta de vreo 20 de metri, stinga-dreapta, si din cind in cind se uitau insistent la mine. Raminind locului de fiecare data cind se facea verde, paream probabil la fel de ciudat precum imi pareau si ei mie. „Or fi vrind si ei o tigara“, mi-am zis. „Poate chiar doua.“ Dar ei nu aratau deloc amariti, asa ca m-am gindit sa le spun ca nu fumez. Dar daca m-au vazut mai devreme nu doar fumind, ci si dind o tigara? Adica stau in intersectie, dau tigari si informatii trecatorilor, iar pe ei pur si simplu ii refuz?! Daca ma acuza ca-s rasist? „Bine, domnule, le dau si lor doua tigari, daca imi cer“, mi-am zis. Si m-am intors cu spatele.
Apoi vad alti ciudati care nu treceau la culoarea verde: doi copii, cu ghiozdanele in spate, erau prinsi cu o mina de stilpul semaforului si se invirteau in jurul lui. „Oameni fara griji, fara treaba!“, m-am gindit. Ridic ochii, largesc cadrul, si-mi dau seama ca scolarii nu se invirteau de nebuni la semafor. Erau filmati de un cameraman de la TVR Iasi. Il cunosteam, ca ma filmase de mai multe ori si pe mine, dar niciodata pe post de figurant in decor, cum se intimpla acum. A mutat camera de pe cei doi copii si a indreptat-o spre mine ca pe o teava de tun. M-a nimerit. Prea tirziu sa ma mai feresc. Si fara rost, as zice. Cred ca am aparut in reportajul despre cei doi plozi (pe care tocmai il realiza TVR-ul) la fel de des ca si stilpul de la semafor. As fi vrut sa dispar din cadru, dar cum sa plec daca fix acolo imi dadusem intilnire cu o cunostinta?
In ciuda faptului ca m-am indepartat cit am putut, am fost nevoit sa mai asist la filmari, am suportat chiar si niste prim-planuri, pe linga privirile insistente ale celor doua persoane de culoare. Probabil ca de fapt nu vroiau tigari, ci le stirnisem invidia: prea ma dadeam in spectacol la televizor.