Suntem neam de gintă latină, fapt fără echivoc demonstrat istoric de mii de ori. Eu nici nu aveam nevoie să vină arheologii cu lopățelele lor pentru a-mi confirma cu hârburi de lut ceea ce simt dintotdeauna. Am, laolaltă cu întreg poporul meu, principii de viață sculptate adânc în AND-ul pe jumătate roman.
Conduita noastră socială are ca repere principiile morale antice ale romanilor. Cel mai la îndemână exemplu îl reprezintă proverbele și zicătorile latine, pe care le punem în practică uneori în mod inconștient, fiindcă avem, consider eu, fibră morală înnăscută. Alea iacta est, adică zarurile au fost aruncate (pentru absolvenții de mate-fizică) reprezintă una din regulile de temelie ale jocului de barbut. Odată aruncate, nu ai voie să le oprești din învârtire sau să le obstrucționezi traiectoria fără riscul de a sfârși precum Iulius Cezar, cu multe cuțite înfipte prietenește în spinare.
Aquila non capit muscas, adică vulturul nu prinde muște, este un fel de capul plecat sabia nu-l taie, doar că romanii nu plecau capul. Păi, când te oprește polițistul de la brigada rutieră, nu te faci mic? Vrei să pari o muscă neajutorată, cu permis auto, care a greșit și recunoaște și se urăște pe sine și bâzâie scuze, pentru a-l face pe polițist să se simtă puternic și a-i stârni mila. Aquila îți poate da doar avertisment, cu condiția să nu greșești traducerea și să-l numești papagal sau huhurez.
In vino veritas nu cred că are nevoie de traducere, dar cu siguranță îi trebuie o contrapondere care să închidă cercul adevărului. Expresia actuală, exhaustivă și perfect valabilă pentru mine ar fi in vino veritas, dar în bere nu, fiindcă starea de adevăr pe care o experimentez eu în barul La Bază după șase beri nu este aceeași și pentru restul clienților.
În primul rând, am senzația sinceră că, deși nu am intrat niciodată într-o sală de karate sau alte locuri în care înveți bătaie, sunt mai puternic decât toată lumea din bar, inclusiv decât cei din separeu, pe care nu-i văd. Atât de mult cred în adevărul meu de după șase beri, încât îl afirm răspicat, cu dicția aferentă omului cherchelit. Băi, vă bat pe toți! Plus câteva injurii care nu-și au locul în Sdc. Berea mă transformă într-un Cezar care a mirosit complotul. Berea transformă Baza în Curia di Pompeia, iar eu simt nevoia de răzbunare istorică retroactivă. Noroc de vulturii din Garda Pretoriană Locală, care au cuibul foarte aproape și mă trimit acasă ca pe o muscă bețivă: ce ai, Bobi, iarăși carpe diem?